duminică, 18 noiembrie 2012

O zi cu ceață...

      Azi este o zi numai bună pentru lenevit, dar și această lene trebuie să fie una constructivă, pentru că azi poți să stai la căldură cu o carte în mână în timp ce bei o ciocolată caldă și mănânci biscuiți. Îți mai arunci ochii pe fereastră din când în când și vezi cum se chinuie frunzele să nu cadă, le vezi cum se îndoaie sub greutatea ceții și parcă îți vine să plângi pentru ele, sunt ultimele zile de viață, sfârșitul lor a venit deja și tot așa o să vină și pentru noi la un moment dat, dar...măcar viața noastră durează mai mult de 9 luni.
       Și lumina e rece, e albă și te îngheață și oricât de mult ai vrea să stai la soare să te încălzești, statul pe loc îți face mai mult rău, așa că trebuie să pleci mai departe....departe de tot, spre nicăieri, să cunoști lucruri și oameni noi, pentru că pe ceilalți i-ai „devorat” deja, le-ai furat toată energia și tu ai nevoie de o sursă de energie ca să te încălzești. Ai nevoie de ea ca să nu îngheți de tot, măcar la suprafață pentru că interiorul e deja un recipient mare cu azot lichid, trebuie doar să ai grijă să nu se spargă atunci când nu trebuie!

vineri, 16 noiembrie 2012

Întâlnire cu Sofia

     Am fost miercuri la o întâlnire neobişnuită, o întâlnire cu o anume Sofia şi am încercat să descopăr fericirea, rostind cuvinte mari şi frumoase despre fericirea de zi cu zi, care ne înconjoară pe toţi.
    Să nu înțelegeți greșit, n-am fost la întâlnire cu o fată, ci cu o muză, muza filosofiei. Cu ce ocazie? Cu ocazia zilei internaționale a filosofiei care se sărbătorește în fiecare an în a treia săptămână a lunii noiembrie, pentru că se presupune că în această perioadă s-ar fi născut Socrate.Cine este Socrate-este cel care care a coborât filosofia din cer pe Pământ încercând sa descopere cine suntem noi ca oameni, ce suntem, ce ne definește.
       Oricum, nu cred că avem nevoie de lecţii de filosofie predate de mine, adică puteţi trăi şi fără asta, nu? De ce scriu eu acest articol, pentru că am rămas uimită de sensibilitatea celor mai mulți dintre cei prezenți la acest concurs, pentru că întâlnirea cu Sofia a fost un concurs adresat elevilor de liceu, de clasa a 12-a(și nu numai), având mai multe secțiuni: eseu, creație literară și arte vizuale.
        Despre ce fericire vorbeam mai devreme, despre „Cafeneaua filosofică” ce m-a avut pe mine ca și chelner, un chelner filosof care în loc să aducă o linguriță de miere...a adus cu el o dizertație despre motivele fericirii și suferința ca și măsură de comparație a fericirii, o metodă de interogare socratică și momente amuzante....sper că nu i-am dezamăgit...prea rău pe cei care au avut ocazia de a mă vedea pentru că eu am avut mari emoții, iar din cauza asta, aproape jumătate de dialog s-a transformat în improvizație...He! he! ce să și facă, memoria nu mai funcționează cum trebuie când te privesc peste 60 de perechi de ochi :D
       Sfârșitul acestei întâlniri a fost un amalgam de sentimente: fericire pentru că tot stresul organizării se terminase, concursul a fost un succes, iar lucrurile auzite m-au impresionat plăcut, dar într-un fel și puțină supărare pentru că mi-a luat mult să descopăr că unii oameni nu sunt ceea ce par, că sub acea mască de persoană fericită și optimistă se ascunde un suflet așa sensibil sau un talent imens!
       Felicitări tuturor participanților, toți sunteți niște câștigători, iar Sofia, cred că a fost încântată de această întâlnire, n-a mai avut de mult atâția pretendenți.:))