miercuri, 31 martie 2010

Aberatii

   Imi place sa aberez...scriu pagini intregi de cuvinte fara noima, de propozitii asezate in acelasi paragraf dar care nu au nicio legatura una cu cealalta, iar ce rezulta arata ca rafturile unui magazin inghesuit, unde bomboanele sunt asezate langa detergent si in imediata apropiere a painii poti gasi si ziare.

  Nu stiu de ce fac asta si nu stiu de ce nu imi pastrez niciodata foile pe care scriu intr-un loc anume. Le poti gasi aruncate peste tot prin mica mea camera supraaglomerata de carti, animale de plus si haine atarnate de spatarul scaunului (pentru ca, de, asa-i la bloc!, ne multumim cu camarute mici cat cutiile de chibrituri fiind nevoiti sa suspendam cat mai multa mobila, folosind fiecare spatiu posibil pentru depozitare). Unele dintre aceste foi le vei gasi ascunse intre filele unor carti pe care nu foloseste nimeni, pentru a fi sigur ca nu le va gasi nimeni. Ar trebui sa-mi cumpar o cutie, ceva, in care sa le depozitez, dar care sa fie bine inchisa cu un lacat a carui cheie sa nu aiba dubluri, singurul exemplar apartinandu-mi.


   Am incercat sa gasesc explicatii acestor foi si mi-am dat seama ca ele reprezinta sufletul meu: un amalgam de sentimente. Fiecare clipa pe care o traiesc lasa cate o cicatrice, adanc intiparita in sufletul meu care, la randul ei, se manifesta asupra unui alt moment din viata mea.

  Cat de puerile pot fi unele lucruri pe care le fac si cat de mature poti fi unele ganduri pe care le am. Recunosc, fac parte dintr-o generatie de copii care si-a pierdut copilaria inainte de a incepe. O generatie morbida, violenta, o generatie care nu stie sa faca diferenta intre oameni, pentru ca nu a stat sa analizeze in detaliu caractere si vieti avand impresia ca orice informatie se poate gasi pe internet. O generatie din care foarte multi pierd ore, zile in fata calculatorului si a televizorului, iar din ce in ce mai putini, citesc. Cati dintre NOI mai citesc la miezul noptii, la lumina unei lanterne, pentru a afla deznodamantul unui roman mult prea captivant, incercand totusi ca parintii lor sa nu afle? Cati dintre noi strang bani pentru a-si cumpara o carte nou-aparuta? Mai nou, am ajuns sa pretindem beneficii materiale pentru a citi de la parinti sau bunici. Un film nu te va ajuta niciodata sa inveti sa citesti "printre randuri" si nici nu-ti va arata ca un cuvant poate avea zeci de intelesuri.

  V-am zis eu ca aberez! Am pornit de la aberatii si am ajuns la camere mici si NEplacerea de a citi.

  E noapte si...aberez.

joi, 18 martie 2010

Misteriosul carnivor care a precedat dinozaurii


       Un amfibian carnivor haladuia nestingherit prin ceea ce era Pennsylvania acum 300 de milioane de ani, anunta echipa de cercetatori de la Muzeul National de Istorie din Pittsburgh. Ceea ce este si mai ciudat, sustine David Berman, liderul echipei implicate in proiect, este ca animalul a trait cu 70 de milioane de ani inainte ca primul dinozaur sa apara pe Terra.
       Fedexia Striegeli, asa cum a fost botezat misteriosul animal, avea un craniu de 12,5 centimetri lungime si reprezinta prima dovada a unui animal vertebrat carnivor care s-a adaptat la viata pe uscat. Fosila are, pe langa misterele care o inconjoara, si o poveste neobisnuit, ea fiind descoperit intamplator de un arheolog amator pe Nume Adam Striegel.
    "Dovada existentei acestui animal ne dovedeste faptul ca Pennsylvania s-a bucurat de un climat uscat si cald in urma cu 300 de milioane de ani, exact conditiile care au dus la iesirea primelor animale din mare si adaptarea lor la viata terestra", concluzioneaza acelasi David Berman.



Sursa descopera.ro

miercuri, 17 martie 2010

Sting in the Tail

   In 2010 a luat fiinta pe suport plastic (CD) ultimul album al celor de la Scorpions, Sting in the Tail. Vi-l recomand!
   O mica mostra: Lorelei

marți, 16 martie 2010

Am asteptat prea mult

    Am cerut prea mult de la primavara, am vrut sa vad flori, pomi infloriti si insecte buimace. Am vrut sa simt raze de soare pe fata mea si sa-mi pot elibera trupul firav din stransoarea hainelor groase de iarna, dar...am primit tot frig,iar gerul de acum e mai nemilos decat cel din decembrie, pentru ca gerul asta nu ingheata numia corpul, ingheata si sufletul si mintea pentru ca eu voiam caldura, nu zapada.
   Zapada de acum nu mai este asa frumoasa, nu mai transforma orasul in fire de nori, acum e inutila, e in plus si intineaza puritatea ierbii proaspete.
  M-am saturat de frig! E prea mult pentru mine, iar in casa am început sa ma sufoc. Vreau sa alerg, sa ma plimb, sa pot sa privesc cerul întinsă pe o patura in mijlocul unei mări de  verdeață, vreau sa citesc poezie la lumina soarelui primavaratic, inconjurata de agitatia insectelor.
  Savurati o capodopera bacoviana potrivita anotimpului calendaristic:

"Primăvară...
O pictură parfumată cu vibrări de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet,
În oras, suspină un vals de fanfară.

O lungă primăvară de visuri si păreri ...

O lungă desertare zvoneste împrejur,
E clar si numai soare.
La geamul unei fabrici o pală lucrătoare
Aruncă o privire în zarea de azur.

O nouă primăvară pe vechile dureri ...

Apar din nou tăranii pe hăul de câmpie,
În infinit pământul se simte tresăltând :
Vor fi acum de toate cum este orisicând,
Dar iar rămâne totul o lungă teorie.

O, când va fi un cântec de alte primăveri ? !
"

luni, 1 martie 2010

Vine, vine primavara....

   Vine primavara, vine caldura...
    Cel putin calendaristic si teoretic, dar, sper ca si practic pentru ca frigul si zapada au facut prea mult rau. Astept soarele sa topeasca gheata, cea materiala si cea spirituala. Il astept ca pe un antidot rar sa ma ajute sa deschid ochii, sa cuprind cu privirea tot ce ma inconjoara. As vrea sa am aripi sa zbor, sa sarut norii si sa imbratisez campiile, dar tot ce a ramas acum sunt doar cicatricile adanci, pentru ca vantul le-a smuls penele, iar hainele groase au rupt scheletul lor usor cartilaginos. Doar caldura le mai poate repara, dar nu vor mai fi niciodata ca inainte, vor ramane locuri goale, iar ele vor fi mai fragile, vor avea nevoie de ajutor exterior pentru a ma putea ridica de la pamant. Dar ajutorul....nu vine, e mult prea departe.