miercuri, 31 martie 2010

Aberatii

   Imi place sa aberez...scriu pagini intregi de cuvinte fara noima, de propozitii asezate in acelasi paragraf dar care nu au nicio legatura una cu cealalta, iar ce rezulta arata ca rafturile unui magazin inghesuit, unde bomboanele sunt asezate langa detergent si in imediata apropiere a painii poti gasi si ziare.

  Nu stiu de ce fac asta si nu stiu de ce nu imi pastrez niciodata foile pe care scriu intr-un loc anume. Le poti gasi aruncate peste tot prin mica mea camera supraaglomerata de carti, animale de plus si haine atarnate de spatarul scaunului (pentru ca, de, asa-i la bloc!, ne multumim cu camarute mici cat cutiile de chibrituri fiind nevoiti sa suspendam cat mai multa mobila, folosind fiecare spatiu posibil pentru depozitare). Unele dintre aceste foi le vei gasi ascunse intre filele unor carti pe care nu foloseste nimeni, pentru a fi sigur ca nu le va gasi nimeni. Ar trebui sa-mi cumpar o cutie, ceva, in care sa le depozitez, dar care sa fie bine inchisa cu un lacat a carui cheie sa nu aiba dubluri, singurul exemplar apartinandu-mi.


   Am incercat sa gasesc explicatii acestor foi si mi-am dat seama ca ele reprezinta sufletul meu: un amalgam de sentimente. Fiecare clipa pe care o traiesc lasa cate o cicatrice, adanc intiparita in sufletul meu care, la randul ei, se manifesta asupra unui alt moment din viata mea.

  Cat de puerile pot fi unele lucruri pe care le fac si cat de mature poti fi unele ganduri pe care le am. Recunosc, fac parte dintr-o generatie de copii care si-a pierdut copilaria inainte de a incepe. O generatie morbida, violenta, o generatie care nu stie sa faca diferenta intre oameni, pentru ca nu a stat sa analizeze in detaliu caractere si vieti avand impresia ca orice informatie se poate gasi pe internet. O generatie din care foarte multi pierd ore, zile in fata calculatorului si a televizorului, iar din ce in ce mai putini, citesc. Cati dintre NOI mai citesc la miezul noptii, la lumina unei lanterne, pentru a afla deznodamantul unui roman mult prea captivant, incercand totusi ca parintii lor sa nu afle? Cati dintre noi strang bani pentru a-si cumpara o carte nou-aparuta? Mai nou, am ajuns sa pretindem beneficii materiale pentru a citi de la parinti sau bunici. Un film nu te va ajuta niciodata sa inveti sa citesti "printre randuri" si nici nu-ti va arata ca un cuvant poate avea zeci de intelesuri.

  V-am zis eu ca aberez! Am pornit de la aberatii si am ajuns la camere mici si NEplacerea de a citi.

  E noapte si...aberez.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu