vineri, 9 august 2013

La mulți ani, Cercetași!

                Au trecut două zile de când evenimentul național s-a sfârșit pentru mine și pentru majoritatea celor care au participat și recunosc că nu am făcut mare lucru în aceste două zile, pentru că toată oboseală pe care am acumulat-o în cele 10 zile pe care le-am petrecut la Mogoșoaia își cere acum tributul.
                Nici nu știu exact ce să spun despre acest Centenar, nu știu de unde să încep, stau de câteva ore în fața monitorului și nu am nicio idee cum să încep, dar acum m-am hotărât, o să încep cu drumul spre București și cu peripețiile pricinuite de CFR.
                Am plecat din „orașul Nicăieri”(puțini sunt cei care cunosc secretele acestui oraș ;)) ) în jurul orei 10 și ar fi trebuit să ajung în București în apropierea orei 15, aveam mai mult de o oră până la următorul tren care pleca spre Mogoșoaia, așa că mi-am zis că e îndeajuns timp, chiar dacă trenul o să aibă întârziere din cauza caniculei, dar m-am înșelat și trenul meu a ajuns la peronul din Gara de Nord cu câteva minute după ce plecase cel spre Mogoșoaia...mare fericire! Următorul tren era abia la 19 fără 10 minute, dar mulțumită unui prieten, am avut cu cine să pierd vremea și timpul a trecut relativ repede. Am ajuns, până la urmă, și la Mogoșoaia, dar nu la palat, ci în gară și acolo am realizat că drumul nu este așa roz cum părea pe hartă...o mulțime de câini, buruieni și mărăcini împiedicau deplasarea mea la pas grăbit așa cum aș fi vrut inițial, dar am întâlnit și foarte mulți oameni de treabă care m-au îndrumat și ajutat să ajung până la destinație.
                La palat toată lumea era ocupată, lupișorii aveau carnaval, iar eu respiram liniștită pentru ultima oară înainte să înceapă munca...nici nu aveam idee ce urma! În aceeași seară am avut și prima ședință a departamentului de programe, am primit eșarfa de Voluntar și indicațiile pentru a doua zi și am plecat spre cort.
                Asta a fost prima zi de centenar, cea mai liniștită și tocmai de aceea a fost descrisă mai pe larg, restul, le voi comprima, pentru a înțelege cu toții cât de repede a trecut timpul, cât de mult s-a muncit și cât de multe am învățat: 5 dimineața, lipsă de somn, trezire, lupișori, înviorare, palat, mic dejun, francezi, englezoaice, sloveni și suedez, mâncare puțină, facturi, copil mic, drăguț și cuminte, muzeu, badge-uri, fotografii, ecusoane, proiecte locale, revedere, prieteni dragi, plimbare, desert de paste, muzeu, somn puțin, muzeu, ghețărie, frig, praf, păianjeni, eșarfe, plasă de sfoară, proiecte, cântat la chitară, 3 dimineața, oboseală, venirea participanților, „fratele Mariei”, colega, deschidere, concert, ultimele detalii, ședință, echipe, colegi de cort, ADHD, exploratori, temerari, „nu vorbesc cu tine”, bătaie cu iarbă, „nu sta degeaba că n-o să știi răspunsurile la întrebări”, totul s-a terminat cum trebuie, montat de corturi, malul lacului, cântece la chitară, povești, 100 de idei de educație non-formală, căldură mare, patrule și ateliere, teatru play back, amuzament, animație, ședință, concert-ultima melodie, „7 zile din 7, nimeni nu ne desparte”, imn nou, foc de tabără, jocuri cu AMD, zi nouă, ateliere noi, Raed Arafat, inspirație, oboseală din ce în ce mai multă, București, conservator, quiz, minion, Universitate, hipoglicemie, eșarfă, drum cu mașina nu cu autobuzul, evaluare, Ubisoft, console și „ură”,pantalonii aia, sclipici de la prietena ta, ne distrăm și noi puțin, trololololo, somn în fotoliu, căruț de bebeluș, Oradie, ultima zi, un nou centenar, ciment prin care trece apa, proiecte de peisagistică geniale, hacking, festivitate de închidere, Conector, animal de companie, ultima ședință de staff, megabadge, medalie, super-staff, mesaje frumoase de la oameni frumoși, malul lacului, poveste, rucsac, muzeu strâns, cort, îmbrățișare, la revedere, lacrimi ascunse, RATB, Gara de Nord, Tecuci, Deva, tren, acasă în sfârșit.
                Am rezumat centenarul la o enumerare de cuvinte, dar sunt atâtea lucruri pe care le-am învățat și pentru care le mulțumesc tuturor celor pe care i-am cunoscut aici sau pe care i-am revăzut, pentru că am învățat ceva de la fiecare dintre voi. Știu că am fost obosită și irascibilă uneori, că poate am zis lucruri pe care le-am regretat mai târziu dar știu un singur lucru, că nu regret că am făcut parte din această echipă de oameni frumoși alături de care am învățat, am muncit și m-am și distrat. Abia aștept să vă revăd pe fiecare dintre voi, să avem timp să stăm de vorbă și să râdem de întâmplări prin care am trecut, de stresul pe care l-am traversat și de oboseala pe care am acumulat-o cu toții.
                Vă mai mulțumesc încă o dată pentru tot și vă urez o vară frumoasă în continuare tuturor!

                
                Roxana Crăciun
                Departamentul de Programe(și administrativ, financiar, secretariat - știți voi la ce mă refer!)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu