duminică, 7 august 2011

Cea mai importantă zi din viața unui cercetaș

            Astăzi am devenit cercetaș cu drepturi depline și sunt așa de mândră de mine că mi-am depus promisiunea după numai 3 luni de când m-am înscris în organizație. Poate suna prostesc, dar eu chiar am avut emoții când a trebuit să rostesc promisiunea și am fost și emoționată în același timp. Poate că o să ziceți că mă las ușor impresionată de lucruri mici, dar prefer să mă bucur de astfel de mărunțișuri decât să aștept ca fericirea să vină într-un val mare și să mă izbească din neant. Știu că unii oameni consideră cercetașii drept o organizație pentru „copilași” dar mie îmi place; îmi place pentru că am descoperit aici oameni drăguți care m-au acceptat așa cum sunt, e un loc unde nu trebuie să fiu atentă la fiecare gest pe care-l îl fac și unde nu trebuie să par altceva decât ceea ce sunt. De asta vreau să le mulțumesc și să le spun încă o dată că o să-i susțin atât cât voi putea când vor avea nevoie de ajutor.
             Nu prea mai am idei, despre ce aș putea să scriu acum, doar că aștept cu nerăbdare ziua de joi când voi pleca spre Săliște, locul unde se va desfășura prima Jamboree Națională din ultimii 75 de ani.



luni, 1 august 2011

Bistrita

       Cu ce ocazie am ajuns eu in Bistrita? Am avut din greseala un punctaj bunicel la etapa judeteana a Olimpiadei Stiintele Pamantului si am fost selectata sa reprezint judetul la faza nationala a aceleiasi olimpiade, dar sa nu va mai plictisesc cu detalii tehnice care nu-si au rostul si sa va povestesc despre Bistrita. Bistrita este un oras dragut, cu un centru vechi adorabil, pavat cu piatra cubica, dar tot aspectul este stricat de zecile de magazine de tip Second Hand care se gasesc peste tot. Nu as vrea sa exagerez, dar cred ca aceste magazine au aparut in Bistrita ca ciupercile dupa ploaie, deoarece era imposibil sa mergi mai mult de o suta de metri si sa nu-ti sara in ochi un baner pe care sa fie afisate reducerile zilnice de preturi. Nu ma intelegeti gresit, nu am nimic cu magazinele SH, nu sunt impotriva lor, dar, totusi, ce e prea mult strica!
        Tot in Bistrita am avut parte de cea mai execrabila servire, la o pizzerie din centrul orasului, unde a trebuit sa stam o ora si ceva pana ne-am primit mancarea, iar apoi inca 20 de minute pana a venit ketchupul, timp in care s-a racit pizza. Iar ca totul sa fie si mai frumos, s-a mai pus si ploaia, dar asta nu este un motiv de critica.
        Ca o concluzie, Bistrita e un oras frumos, pacat ca unele servicii nu se ridica la nivelul asteptarilor si-ti cam taie cheful de explorare.