luni, 31 martie 2014

Senioriadă în Asia

    Timpul vine și trece! din octombrie am așteptat prima mea senioriadă, iar acum s-a și terminat, m-am întors în București, printre betoane. Mi-ar fi plăcut să mai stau la poalele munților Himalaya, dar nicio minune nu durează mai mult de trei zile.
    ZIUA 1
   Am plecat din București cu întârziere, după 9 ore de laboratoare și cursuri care au părut mai lungi ca niciodată, dar nu mai conta, Porumbacu era din ce în ce mai aproape cu fiecare kilometru și formulele lungi de chimie, vascularizația glandelor salivare și amilaza erau doar o amintire.
    Plecarea: parcul Operei, sector 1.
    Sosirea: Porumbacu de Jos, județul Sibiu.
    Drumul: destul de lung, dar mulțumită Manuelei, lui Andrei și lui Mircea, a părut mai scurt și a fost mult mai amuzant.
    Acum să începem adevărata poveste:
    Porumbacu, ora 23: contingentul Cubist se reunește pe țărmul Australiei și realizează cu stupoare că nu poate ajunge în Asia decât călătorind fraudulos împreună cu ceilalți seniori, așa că au ales primul butoi de pește mai mare, au sărit în el și au vâslit încetișor până pe țărmul Asiei, în fața căminului cultural. Ajunși acolo am învățat să ne scriem numele folosind silabarul Katakana, să montăm un cort legați la ochi și să ne întrecem într-un joc de sumo, folosind greutăți adiționale, bineînțeles!
   După ce s-a terminat această festivitate de deschidere, mult după ora 12, i-am cântat și lui Cristi „La mulți ani!” și i-am oferit și tortul-brioșă aniversar. Acum, toată lumea la somn, mâine ne așteaptă o zi luuuuuungă!
   
    ZIUA 2:
    A doua zi a început destul de devreme, iar priveliștea era minunată! După masă am primit de la organizatori toate detaliile cu privire la atelierele pe care le vom susține cu copiii din Porumbacu și din Scorei(sau SCoreea, fiecare după preferințe), am primit materialele și am avut un mini atelier de animație, dar fără traineri, doar un joc continuu :D
   După ce ne-am jucat puțin cu cei mici, mai întâi ciclul primar și apoi cel gimnazial, am început să îi învățăm cât de multe am știut, iar cei mici au fost foarte receptivi!
   Somnul de după amiază e cel mai dulce, dar cei care l-au ratat au avut ocazia să o cunoască pe „Adriana”, iar de aici a pornit momentul ei de glorie și faima eternă.
   După această pauză, învățătorii au devenit învățăcei și am avut ocazia să îi cunoaștem mai bine pe cei care urmau să ne fie colegi de patrulă în aceste 3 zile, am lucrat în echipă, am făcut reclama la leșie, am râs cu poftă, am alergat și am învățat cât mai multe de la oamenii minunați din jurul nostru.
   A urmat o masă binemeritată și suficientă pentru efortul pe care a trebuit să-l depunem toată noaptea, peste râu și prin pădure...
   La ora 21 a avut loc instructajul, am primit toate informațiile necesare și detalii care să ne ajute în călătoria noastră prin podișul Tibetului.
   Hike-ul a fost interesant, din toate punctele de vedere, pentru că am reușit până la urmă să ne orientăm în noapte, am văzut stelele de o claritate de mult pierdută în marile orașe pe care le numim acasă, am ascultat și am spus povești, Ale a reușit să-și adune plante pentru ierbar și Cătălin a fost pentru a doua oară un „trădător”. Am reușit să ajungem înaintea răsăritului și să îi surprindem puțin pe organizatori, care ne așteptau mai târziu, din cauza detaliilor ușor greșite pe care le-am transmis.


    ZIUA 3:
    Ziua 3 a început mult mai târziu decât celelalte zile, pentru a le oferi participanților timp să doarmă, chiar și celor care au ajuns după răsărit.
    Două ateliere foarte interesante ne-au captat atenția, am discutat un subiect mai delicat și actual: Instigarea la ură și violență, și am avut ocazia să contribuim cu idei și să ajutăm Echipa Națională de Seniori, pentru a îmbunătăți sistemul de progres și pentru ca aceștia să poată crea un carnețel al seniorului, util celor între 18 și 24 de ani cu eșarfe violet.
    Pe seară am pornit din iurtă în iurtă, într-un Village Quest, dar nu oricum, ci în pielea unei persoane cu dizabilități, pentru a vedea cât de greu le este persoanelor de acest fel și de câtă putere au nevoie să facă lucruri banale pentru noi. Nouă ne-a fost și ușor, pentru că ne-am avut unii pe ceilalți, ne-am ajutat și am reușit să trecem peste obstacole.
    După ce am fost legată la ochi aproape 3 ore, după ce a trebuit să merg, să urc și să cobor pe pipăite, am fost cea mai fericită să văd oamenii din jurul meu, oameni la care țin și de care mi-a fost dor.
    Am avut parte de o cină tradițională Porumbăceană, dar cu nelipsitele tacâmuri asiatice, care ne-au dat o oarecare bătaie de cap, un moment spiritual și ne-am teleportat la Bollywood. Partea feminină a CUB-ului, împreună cu sărbătoritul senioriadei, Cristi Stavarache-povestitor, au reușit să câștige marele premiu de la Asiavizion cu sceneta „1001 de nopți de somn”, scenetă care a surprins atmosfera generală a participanților încă obosiți din cauza hike-ul, câștigând și simpatia celor 3 membri ai juriului, Salman Khan, Iulia Vântur și Samurai Jack, cât și a prezentatorilor Suleyman Magnificul și Mahatma Gandhi.


    ZIUA 4
    Aceasta a fost ce mai tristă dintre zile, nu pentru că nu ne-ar fi plăcut festivitatea de închidere, diplomele sau badge-ul, ci pentru că știam cu toții că urmează să plecăm și nu voiam asta, ne plăcea în Asia, cu supele la plic, pateul și găleata de Fineti, brioșe cu pateu, ou fiert cu Fineti și alte delicatese. Până acasă drumul a fost lung și obositor, mai ales pentru cei care au călătorit cu trenul, dar i-a așteptat un copil mai nebun în Gara de Nord, cu zâmbetul pe buze, despre care un polițist a crezut că îl cheamă.....ADRIANAAAAAA


Semnează, senior cu acte în regulă,
Roxana