Craciun Fericit!!!

Sa aveti cu totii un Craciun fericit si mosul sa va aduca tot ce va doriti!

Ninge

In sfarsit a venit iarna, si-a intrat in drepturi cu un strat gros de zapada pufoasa si alba.
Totul e acum alb,iar unele raze ale soarelui timid, care au aparut astazi la pranz, au transformat totul in argint, un argint pe care oricine si-l poate permite si care incanta privirile si curata sufletele de toate grijile vietii cotidiene.
Scartaitul zapezii sub talpa bocancilor este mai placut decat un concert intr-o sala calda si impersonala. Fulgii de zapada ti se lipesc in par si ii ofera acea frumusete naturala.
Ador iarna!
De ce?
Nici eu nu stiu, pur si simplu pentru ca iarna ninge si doar acum pot sa ma bucur de oameni de zapada, de bulgari, de un singur fulg de nea care imi cade pe varful nasului si se topeste incet.

"Plâns de cobe pe la geamuri se opri,
Si pe lume plumb de iarnã s-a lãsat;
I-auzi corbii! ...
mi-am zis singur...si-am oftat;
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.

Ca si zarea, gândul meu se înnegri...
Si de lume tot mai singur, mai barbar, -
Trist, cu-o panã mãtur vatra, solitar...
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri. " (G. Bacovia - "Gri")

Sper ca va place poezia asta.

1 decembrie

Astazi este ziua nationala a patriei noastre, este 1 decembrie, o zi speciala pentru poporul nostru...iar aberez, nu va fie frica, aceasta postare nu va fi despre istorie, patriotism si Romania, ci va fi despre cum se va desfasura pentru mine aceasta zi.
Pana acum este doar o zi obisnuita, defapt nu e chiar asa de obisnuita pentru ca este marti si eu nu sunt la scoala, in mod normal, acum as fi fost in timpul orei de informatica, dar acum lenevesc in pat si scriu pe blog...imi place ziua asta!
Cum o sa decurga de acum incolo?
Sper ca bine, pentru ca, impreuna cu cativa dintre colegii mei, am planificat o iesire la patinoar. O sa fie interesant, mai ales ca pentru mine este prima oara cand voi merge la patinoarul din Targu-jiu.
Un alt simbol al zilei de 1 decebrie este si aprinderea "luminitelor de craciun" din frumoasul nostru municipiu. Deci, cam asta inseamna pt mine 1 decembrie: leneveala de dimineata, o zi libera, putina distractie cu prietenii si un film interesant deseara. Ar trebui oare sa ma simt cuprinsa de un fior patriotic, sa simt cum in fiinta mea se trezeste o dorinta de mai bine, sa aud strigatele de acum 91 de ani de la ALba-Iulia? Poate ca da, dar partea proasta este ca eu nu aud altceva inafara melodiei "Smells Like Teen Spirit" a celor de la Nirvana.
Cei care au vazut afisul facut la scoala, poate se vor intreba daca nu sunt eu cea care facea morala in legatura cu simtamintele oamenilor din aceasta zi? Raspunsul este simplu: sunt tot eu, doar ca acum gandeste o alta parte a creierului meu, acea parte care functioneaza numai in zilele libere.
Ador ziua da azi, pentru simplul motiv ca nu ma duc la scoala.


P.S.:La multi ani,celor care si-au sarbatorit ziua numelui ieri!

Inca doua zile

Inca doua zile libere.
Doua zile, in care, teoretic, ar trebui sa dorm, sa fac ce vreau, sa stau pe net toata ziua si sa ascult muzica, dar totul este doar pur fictional. Vor fi doua zile in care o sa invat la chimie si la romana(pentru teze), doua zile in care va trebuie sa-mi solicit creierul la maxim ca sa rezolv toate problemele la informatica, pe care nu m-am deranjat pana acum sa le scriu, ca de, asa sunt eu, incerc sa fac totul in ultimele zile.
Asa am facut si pana acum si pentru ca pana la urma am reusit de fiecare data, nu pot sa ma dezvat de acest obicei prost, pur si simplu NU POT. De cate ori nu mi-am zis: de azi ma apuc sa invat, dar de fiecare data intervenea ceva, ba o carte pe care nu m-am indurat sa o las din mana pana nu am terminat-o, ba un film interesant la TV sau mai stiu eu ce altceva.
Acum ascult Scrisoare catre liceeni a lui Tudor Chirila si realizez, pentru a nu stiu cata oara, ca are dreptate, ca ar trebui ca oameni sa citeasca, sa-si piarda timpul intre filele unei carti si sa mai "viziteze" din cand, in cand si biblioteca. Dar, cartile nu mai sunt la moda si....si nu mai conteaza, iar ma abat de la subiect si aberez, pentru ca, oricum, chiar daca scriu eu cat de bine e sa citesti si cat de mult te ajuta in viata, nu o sa intereseze pe nimeni. Cei care nu citesc s-au saturat sa tot auda peste tot cititi, invatati, etc., dar exemplele celor care au ajuns "sus" fara sa invete sunt numeroase si apar in ziare colorate, sunt vedete, oameni politici, fotbalisti, asa ca prima intrebare ar fi: "Eu de ce nu as reusi cum au reusit si ceilalti?".
Iar aberez, probabil din cauza sentimentului pe care-l trezeste in mine acest mesaj, dar ma intreb, "Ce as putea face eu? Cum as putea eu, sa le trezesc in interiorul sufletului placerea de a citi?". Probabil ca eu gandesc pueril si am tot dreptul sa fac chestia asta. De ce? Pentru ca sunt doar un copil, care gandeste ca un copil si se comporta ca unul.

Ascultati...

Vesti bune

Se pare ca vom lua vacanta cu o saptamana mai repede. O saptamana, oare e putin, e mult? Nu conteaza, sunt 7 zile in care nu trebuie sa inveti, sa faci teme, sa te trezesti la o anumita ora sau sa fi atenta sa nu pierzi microbuzul. Dar, cum nimic nu este frumos cu adevarat, va trebui sa recuperam orele pierdute ca sa nu "ramanem in urma cu materia". M-am apucat sa fabulez pe aceasta tema pentru ca imi este lene sa ma ridic din pat si sa mai invat la informatica si la chimie pentru o sa dau lucrare. Trebuie sa scriu si la fizica vreo 5-6 probleme, dar...nu ma lasa patul sa ma ridic,oare de ce?Poate pentru ca am adormit la 3?

Miss boboc 2009

Se pare ca asta a fost tot...nu mi-a placut foarte mult:probe banale, intrebari de clasa a V-a si organizarea...nu mai comentez.
After party-ul mi-a placut mai mult decat Miss-ul, muzica a fost mai bine aleasa, oricum, m-am saturat de melodia celor de la BEP.
Drumul pana la camin a fost interesant: Andreea nu mai putea sa mearga din cauza tocurilor, cainele care a inceput sa latre si scandalul pe care il faceau ceilalti pe strazi.
"Si tu...ce vreti?" a fost replica de final a unei persoane faimoase(la noi in clasa). Nu mai am ce sa va povestesc altceva, pentru ca nu a mai fost nimic interesant.

La scoala

Ce interesant e sa scrii pe blog de la scoala, ai mai multa inspiratie, iar faptul ca faci acest lucru intr-o pauza in care toti ceilalti stau pe mess sau se plimba pe coridoare. E tarziu, mai am o ora si abia astept sa ajung acasa.
Ma simt extrem de prost pentru ca astazi, cineva s-a suparat pe mine si nu-mi dau seama de ce. Iar totul s-a intamplat dintr-o data, fara niciun fel de avertisment :(.
Trebuie sa plec si eu pentru ca ma asteapta fetele.
...
"Oana, semnalizeaza dreapta", ne-am luat masina pe coridor, iar pentru ca sa nu existe victime, am hotarat sa conducem incet si sa anuntam atunci cand vrem sa depasim.:D

E oare real?

Este oare posibil sa te îndrăgostești de o melodie și să o asculți o zi întreaga?
Aceleași 4 minute și 38 de secunde care se repetă la nesfârșit, care te ajută să retrăiești clipele în care ai auzit pentru prima oara acele note. Nu pot sa înțeleg cum poți să visezi o melodie, să ai impresia că auzi o chitară, că toata lumea fredonează acel cântec, să ți se întipărească în subconștient și să nu înțelegi de ce.
Pur și simplu ador acest cântec (știu ca ma repet, dar nu realizez modul exact în care să-mi exprim sentimentele), dar nu-mi dau seama de ce, adică este un cântec interesant, dar parcă nu e genul meu, cu toate astea nu mă pot opri din ascultat. Este unsprezece noaptea, iar mama îmi zice să micșorez volumul, dar parca as fi dependenta, este ca un drog, ca o stare de bine, o feerie de culoare, textura, sunet și sentimente, toate concomitent. Este ca o limba străina pe care am impresia ca o înțeleg și parcă o știu de când m-am născut, am impresia ca pot face orice și îmi vine sa ies și să dansez în mijlocul străzii, dar ploua. Când ma uit pe geam parca vad o alta lume, parca ceva s-a schimbat de ieri pana azi, chiar și ploaia pare mai vesela, iar fericirea mea
interioara e imensa, ma simt de parca as putea ingloba toata galaxia in sufletul meu, dar in acelasi timp, parca sunt prea multe lucruri ingramdite acolo, pentru ca e ceva care le apasa si ele se ascund prin colturi si crapaturi pentru ca acel ceva sa aiba loc de desfasurare.
Pentru mine ploaia nu mai contează, pentru mine a venit deja primăvara și e soare, pentru ca muzica îndepărtează toți norii, iar mii de flori colorează peisajul.


(later edit) Au trecut aproape 40 de minute de cand am postat şi am realizat un lucru... nu-mi place melodia, ci ador vocea care o cânta

Halloween - Happy Pumpkin Party

Primele impresii: A fost grozav!
Decorațiile au fost superbe, jocurile antrenante, scenetele au fost interesante, iar muzica perfecta. Felicitări tuturor interpreților, dansatorilor și dansatoarelor și actorilor amatori.
Am putut intalni vampiri(foarte multi), ingeri, mirese moarte, vrajitoare(din belsug), creaturi ale lui Hades, extraterestri, emo, politicieni, printese si multe alte personaje reale sau imaginare.
Felicitari organizatorilor, iar micile greseli si microfonii, au facut deliciul publicului.
Eu m-am distrat, asa ca, abia astept BALUL BOBOCILOR.

A trecut o luna...

A trecut o luna de când nu am mai postat nimic si nu imi vine sa cred cat de repede trece timpul.
O luna de ȘCOALĂ, cu lucrări, ascultări, note(mai mari sau mai mici), teme făcute în grabă, caiete de suplimentar predate, controlate. Totul parea asa de greu la inceput, acum, parcă e un fel de automatism.
Mâine e miercuri...cea mai grea zi din săptămână:română, chimie, franceză, fizica şi trei ore de informatica. Dacă ar fi doar o zi normală, parcă nu ar fi aşa de grea, dar la română am o tema kilometrica, la fizica trebuie sa scriu cele 15 probleme suplimentare, la franceză ne aduce lucrările(iar emoţiile sunt foarte mari), la chimie-lucrare, iar la informatica ne asculta. Deci, astăzi o sa fie la fel de frumos ca în "rai".
Cel mai important lucru este ca săptămâna se va termina frumos: Happy Pumkin Party.

Duminica

Duminica...zi de liniste, de odihna.
Azi e ziua in care poti sa faci ce-ti doresti, e ziua in care poti sa te trezesti la unu, sa lenevesti pana la 3 uitandu-te la desene, ca mai apoi, cand realizezi ca-ti este foame, sa te duci sa servesti micul dejun. Da, micul dejun, nu e o greseala, lapte, cereale, iaurt, branzica topita, unt, dulceata, miere si tot ce-ti pofteste inimioara.
Duminica este ziua in care ai dreptul sa te joci badmintonin in parc printre copii de 4-5 ani care se uita cu jind la paletele colorate si la fluturasul cu burete galben. E ziua in care ai dreptul sa razi pe strada, ziua in care poti sa-ti faci planuri pentru o viata fara griji si sa umbli cu doi "alcoolici" pe strada. Azi e ziua in care poti sa mananci seminte, chips-uri si pufuleti pe banca la marginea strazi, in timp ce bei Cola dintr-un pahar de unica pe care il protejezi cu picioarele pentru a nu fi atacat de cojile de seminte "parasutiste".
Duminica e momentul in care iti aduci aminte ca esti inca un copil, ca ai dreptul sa te bucuri de o castana cazuta in fata ta si ca ai dreptul sa cicalesti pe cineva folosind apelative nu tocmai dragute si poezii de prescolari.
Duminica nu este sfarsitul unei saptamani, duminica este inceputul uneia noi, inceputul fericit care trebuie sa-ti ofere forta pentru cursa cu obstacole pe care o vei parcurge in urmatoarele 5 zile.
Savurati duminica precum ultima picatura de apa din desert, precum ultima bucatica dintr-o ciocolata, precum ultima raza de soare a anului.

Un gest mai putin frumos

Postarea anterioara a fost despre ceva dragut si despre modul cum un colectiv se poate organiza pentru a-i face o bucurie unui coleg, dar acum...sa trecem la lucruri "de zi cu zi".
Sunt o foarte mare amatoare de muzica, astfel incat vazandu-i pe cei doi colegi ai mei din ultimele doua banci, randul de la geam, trimitand muzica prin bluetooth, am luat unul dintre cele doua telefoane (fara sa cer voie -rusine mie-) pentru a vedea ce pot gasi: printre multitudinea de melodii "comerciale" am gasit ceva ce m-a interesat. Am activat bluetooth-ul si am inceput sa transfer. Tinand cont ca se sunase, colegul meu Andrei(posesorul telefonului) a fost de acord sa iau telefonul in banca si sa continui transferul, urmand ca la sfarsitul operatiunii sa-i restitui "proprietatea personala".
Ei bine...nu s-a intamplat asa. :D
Telefonul nu a mai ajuns la Andrei, pentru ca o alta colega, s-a gandit sa-l pastreze (se stie ea cine :*). Meniu-Card de memorie-Imagini si asa a ajuns toata clasa sa vada pozele sale. Intre timp a sosit profesorul(sau profesoara, nu mai tin minte) si ora s-a desfasurat normal.
Soneria.
Andrei vine sa-si recupereze telefonul, este "blocat" de cateva fete, printre care ma numar.
A urmat timp de 10 minute un joc in care telefonul s-a plimbat prin diferite maini(si buzunare), iar intr-un final, dupa ce s-a sunat, telefonul a ajuns la mine.
Atunci am auzit acea "amenintare": "Te-as spanzura daca as putea!"
Ei bine, Andrei, eu sper sa nu faci asta pentru ca...n-am decat 15 ani.
Eu stiu ca tu si cu Codrut vreti sa ajungeti presedintii clasei, dar nu trebuie sa ma spanzurati, pot sa abdic din functie oricand.
Sper ca nu te-ai suparat, iar daca te-ai suparat, nu-i nimic, las' ca-ti trece.

Un gest frumos

Astazi am facut un gest frumos, i-am cumparat unui coleg, de ziua lui, cadou din partea clasei si nimeni nu a avut nimic de obiectat.
Sper ca i-a placut.
Multumiri Adelei, Oanei, lui Myky, lui Marian si ....celor care au fost sa cumpere, cu riscul de a intarzia la ora de engleza.
Si nu in ultimul rand doamnei de engleza pentru ca a inteles si nu le-a pus absenta.
Inca o data: La Multi Ani! din partea clasei a IX-a A

Two weeks after

Two weeks after sau cum se vede liceul prin ochii mei dupa doua saptamani.
Pai, in primul rand este foarte multa liniste, e curat,iar cel mai important lucru: e portocaliu. Se pare ca am plecat dintr-o scoala portocalie si am ajuns intr-un liceu portocaliu, dar nu conteaza, mie imi place si asa.
Nu realizez, inca, faptul ca au trecut deja doua saptamani, pentru ca mintea mea este tot in vacanta, mai astept uneori teleonul sa sune si sa plec afara, nerealizand ca ceasul este 12am si nu 6pm.
Liceul l-am inceput cu "dreptul", pentru ca prima mea nota a fost un 9, la fizica, si pot spune ca sunt foarte mandra de mine pentru aceasta nota.
Colegii mei...mmm...ce-as putea zicea despre ei? Pana acum sunt toti foarte draguti, saritori,iar toata clasa noastra se comporta ca un grup compact, dar nu am avut inca niciun obstacol de sarit sa vedem daca ramane cineva in urma sau daca altii vor dorii sa avanseze in afara grupului.

Prima zi de scoala

14 septembrie, prima zi de scoala...
6.30, suna ceasul(defapt alarma telefonului, dar ca sa pastram un aer de poveste, vom zice ceas), cu ochii impaienjeniti de somn privesti tavanul si nu intelegi de ce te-ai trezit asa de diminieata. Realizezi ca trebuie sa ajungi la scoala pentru ca vacanta s-a terminat. Te ridici si ramai impietrit pe marginea patului, ai mai vrea inca o ora de somn, dar nu se poate.
Te speli, te imbraci, mananci putin si...la drum!
EEAfara adie vantul si strazile sunt pustii. E prea devreme, iar ceilalti abia acum se trezesc. Nici macar un caine, o pasare, nimic, totul doarme.
Urci in microbuz, realizezi ca numai sunt locuri, te uiti la ceas: 8 fara 20 de minute si iti zici ca poti sa stai 30 de minute in picioare. Teoretic nu ar fi prea greu, dar tinand cont de faptul ca in picioare ai pantofi cu toc (ca sa fii eleganta), iar drumul pana in Targu-Jiu e plin de gropi, te dezechilibrezi de cateva ori, calci pe picioare persoanele care sta in spatele tau si iti ceri mii de scuze, dar n-ai ce sa faci, asa e drumul.
Ajungi intr-un final la scola, foarte multi oameni pe care nu-i cunosti, esti nou. Din cand in cand mai apare cate o fata cunoscuta si te bucuri sa realizezi ca totusi nu esti singur.Directorul si cateva personalitati rostesc discursurii pe care nu le auzi din cauza ca toata lumea vorbeste in jurul tau. Se striga listele si pornesti spre clasa in care iti vei petrece urmatorii patru ani, te asezi timid si iti plimbi privirea printre banci, esti singur, nu cunosti pe nimeni.
Dirigintele spune discursul de inceput de an, asteptarile, restrictiile si beneficile pe care le poti avea, apoi cuvintele magice : 'Puteti pleca'
Te ridici din banca si cineva te saluta, ii raspunzi dar nici macar nu realizezi cu cine ai vorbit.
A trecut prima zi de scoala, dar tu nu realizezi inca asta, tu esti inca in vacanta.

Prima mea postare

Stiu ca ar trebui sa ma prezint, sa spun (sau mai bine zis, sa scriu) ceea ce ma reprezinta, dar nu stiu cu ce sa incep, nu stiu ce ar fi potrivit sa scriu si ce nu ar fi.
Probabil ca ceea ce o sa scriu in continuare nu are nicio logica, iar unele propozitii vor fi "anemice", dar postez totul fara sa gandesc ceea ce scriu, imi las degetele sa tasteze singure in timp ce mintea mea zboara intr-o melodie pop-rock, cantata de o trupa din Franta(Exocet). Nu o sa povestesc despre ei, nu o sa pun un link, cine este interesat poate sa caute pe Google. O sa va intrebati -probabil- de ce ascult muzica in franceza, cand as putea asculta atatea trupe in engleza, ei bine, acesta este modul meu de a invata franceza, ma ajuta sa inteleg mai bine vorbirea, accentul, si asa reusesc sa retin mult mai multe cuvinte, dezvoltandu-mi vocabularul. Mie nu-mi place franceza, mi se pare o limba foarte dificila, dar trebuie invatata (obligat-fortat), pentru ca voi avea nevoie de ea in viata deoarece: doua limbi straine "dau bine" in C.V., dar cel mai important lucru ar fi plecarea in Franta, conditionata de un nivel mediu de cunoastere a limbii.
Sa continuam cu cateva chestii cotidiene...cum ar fi faptul ca poimaine incepe scoala, liceul. O noua etapa din viata mea incepe sa se contureze, iar emotiile sunt foarte mari, nu cred ca am avut astfel de emotii nici in prima zi de scoala in clasa intai si nici intr-a cincea.
Sunt foarte stresata.
De ce?
Nu stiu nici eu, cert este ca mi-as mai dorii cateva zile de vacanta in plus. Nu foarte multe, doar o saptamana, doua...trei(daca nu cer prea mult).
Se pare ca am inceput sa aiurez si consum spatiul degeaba.
Cred ca ar trebui sa inchei aici, dar mai am atatea de zis. Dar nu stiu ce sa scriu, oricum sper sa va placa blogul meu.
Pa pa! Ne mai vedem!