vineri, 25 septembrie 2009

Un gest mai putin frumos

Postarea anterioara a fost despre ceva dragut si despre modul cum un colectiv se poate organiza pentru a-i face o bucurie unui coleg, dar acum...sa trecem la lucruri "de zi cu zi".
Sunt o foarte mare amatoare de muzica, astfel incat vazandu-i pe cei doi colegi ai mei din ultimele doua banci, randul de la geam, trimitand muzica prin bluetooth, am luat unul dintre cele doua telefoane (fara sa cer voie -rusine mie-) pentru a vedea ce pot gasi: printre multitudinea de melodii "comerciale" am gasit ceva ce m-a interesat. Am activat bluetooth-ul si am inceput sa transfer. Tinand cont ca se sunase, colegul meu Andrei(posesorul telefonului) a fost de acord sa iau telefonul in banca si sa continui transferul, urmand ca la sfarsitul operatiunii sa-i restitui "proprietatea personala".
Ei bine...nu s-a intamplat asa. :D
Telefonul nu a mai ajuns la Andrei, pentru ca o alta colega, s-a gandit sa-l pastreze (se stie ea cine :*). Meniu-Card de memorie-Imagini si asa a ajuns toata clasa sa vada pozele sale. Intre timp a sosit profesorul(sau profesoara, nu mai tin minte) si ora s-a desfasurat normal.
Soneria.
Andrei vine sa-si recupereze telefonul, este "blocat" de cateva fete, printre care ma numar.
A urmat timp de 10 minute un joc in care telefonul s-a plimbat prin diferite maini(si buzunare), iar intr-un final, dupa ce s-a sunat, telefonul a ajuns la mine.
Atunci am auzit acea "amenintare": "Te-as spanzura daca as putea!"
Ei bine, Andrei, eu sper sa nu faci asta pentru ca...n-am decat 15 ani.
Eu stiu ca tu si cu Codrut vreti sa ajungeti presedintii clasei, dar nu trebuie sa ma spanzurati, pot sa abdic din functie oricand.
Sper ca nu te-ai suparat, iar daca te-ai suparat, nu-i nimic, las' ca-ti trece.

Un comentariu: