vineri, 9 august 2013

La mulți ani, Cercetași!

                Au trecut două zile de când evenimentul național s-a sfârșit pentru mine și pentru majoritatea celor care au participat și recunosc că nu am făcut mare lucru în aceste două zile, pentru că toată oboseală pe care am acumulat-o în cele 10 zile pe care le-am petrecut la Mogoșoaia își cere acum tributul.
                Nici nu știu exact ce să spun despre acest Centenar, nu știu de unde să încep, stau de câteva ore în fața monitorului și nu am nicio idee cum să încep, dar acum m-am hotărât, o să încep cu drumul spre București și cu peripețiile pricinuite de CFR.
                Am plecat din „orașul Nicăieri”(puțini sunt cei care cunosc secretele acestui oraș ;)) ) în jurul orei 10 și ar fi trebuit să ajung în București în apropierea orei 15, aveam mai mult de o oră până la următorul tren care pleca spre Mogoșoaia, așa că mi-am zis că e îndeajuns timp, chiar dacă trenul o să aibă întârziere din cauza caniculei, dar m-am înșelat și trenul meu a ajuns la peronul din Gara de Nord cu câteva minute după ce plecase cel spre Mogoșoaia...mare fericire! Următorul tren era abia la 19 fără 10 minute, dar mulțumită unui prieten, am avut cu cine să pierd vremea și timpul a trecut relativ repede. Am ajuns, până la urmă, și la Mogoșoaia, dar nu la palat, ci în gară și acolo am realizat că drumul nu este așa roz cum părea pe hartă...o mulțime de câini, buruieni și mărăcini împiedicau deplasarea mea la pas grăbit așa cum aș fi vrut inițial, dar am întâlnit și foarte mulți oameni de treabă care m-au îndrumat și ajutat să ajung până la destinație.
                La palat toată lumea era ocupată, lupișorii aveau carnaval, iar eu respiram liniștită pentru ultima oară înainte să înceapă munca...nici nu aveam idee ce urma! În aceeași seară am avut și prima ședință a departamentului de programe, am primit eșarfa de Voluntar și indicațiile pentru a doua zi și am plecat spre cort.
                Asta a fost prima zi de centenar, cea mai liniștită și tocmai de aceea a fost descrisă mai pe larg, restul, le voi comprima, pentru a înțelege cu toții cât de repede a trecut timpul, cât de mult s-a muncit și cât de multe am învățat: 5 dimineața, lipsă de somn, trezire, lupișori, înviorare, palat, mic dejun, francezi, englezoaice, sloveni și suedez, mâncare puțină, facturi, copil mic, drăguț și cuminte, muzeu, badge-uri, fotografii, ecusoane, proiecte locale, revedere, prieteni dragi, plimbare, desert de paste, muzeu, somn puțin, muzeu, ghețărie, frig, praf, păianjeni, eșarfe, plasă de sfoară, proiecte, cântat la chitară, 3 dimineața, oboseală, venirea participanților, „fratele Mariei”, colega, deschidere, concert, ultimele detalii, ședință, echipe, colegi de cort, ADHD, exploratori, temerari, „nu vorbesc cu tine”, bătaie cu iarbă, „nu sta degeaba că n-o să știi răspunsurile la întrebări”, totul s-a terminat cum trebuie, montat de corturi, malul lacului, cântece la chitară, povești, 100 de idei de educație non-formală, căldură mare, patrule și ateliere, teatru play back, amuzament, animație, ședință, concert-ultima melodie, „7 zile din 7, nimeni nu ne desparte”, imn nou, foc de tabără, jocuri cu AMD, zi nouă, ateliere noi, Raed Arafat, inspirație, oboseală din ce în ce mai multă, București, conservator, quiz, minion, Universitate, hipoglicemie, eșarfă, drum cu mașina nu cu autobuzul, evaluare, Ubisoft, console și „ură”,pantalonii aia, sclipici de la prietena ta, ne distrăm și noi puțin, trololololo, somn în fotoliu, căruț de bebeluș, Oradie, ultima zi, un nou centenar, ciment prin care trece apa, proiecte de peisagistică geniale, hacking, festivitate de închidere, Conector, animal de companie, ultima ședință de staff, megabadge, medalie, super-staff, mesaje frumoase de la oameni frumoși, malul lacului, poveste, rucsac, muzeu strâns, cort, îmbrățișare, la revedere, lacrimi ascunse, RATB, Gara de Nord, Tecuci, Deva, tren, acasă în sfârșit.
                Am rezumat centenarul la o enumerare de cuvinte, dar sunt atâtea lucruri pe care le-am învățat și pentru care le mulțumesc tuturor celor pe care i-am cunoscut aici sau pe care i-am revăzut, pentru că am învățat ceva de la fiecare dintre voi. Știu că am fost obosită și irascibilă uneori, că poate am zis lucruri pe care le-am regretat mai târziu dar știu un singur lucru, că nu regret că am făcut parte din această echipă de oameni frumoși alături de care am învățat, am muncit și m-am și distrat. Abia aștept să vă revăd pe fiecare dintre voi, să avem timp să stăm de vorbă și să râdem de întâmplări prin care am trecut, de stresul pe care l-am traversat și de oboseala pe care am acumulat-o cu toții.
                Vă mai mulțumesc încă o dată pentru tot și vă urez o vară frumoasă în continuare tuturor!

                
                Roxana Crăciun
                Departamentul de Programe(și administrativ, financiar, secretariat - știți voi la ce mă refer!)

duminică, 9 iunie 2013

So it begins...the great battle of our times

      Mâine începe „marea bătălie” a noastră, generația 94(și cu unele excepții din 93, respectiv 95, iar ca să nu fie discuții o să zic generația 2001, pentru că atunci am început școala). Începe cu proba de compentențe la Limba și Literatura Română, o proba mai mult formală, unde trebuie doar să fii prezent ca să îndeplinești criteriul de participare la probele scrise și al cărui rezultat nu prea contează, decât pentru orgoliul personal.
      Problema cea mai mare nu ar fi aceste competențe, problema cea mai mare ar fi probele scrise, despre care suntem bombardați cu informații din presă care ne anunță că o să fie schimbări, profesorii sunt la fel de debusolați ca noi și nu știu nici ei ce să răspunde multitudinii de întrebări din partea noastră.
     Ce nu înțeleg eu, oare ce au avut toți miniștri educației cu generația asta 2001, în clasa a 4-a ne-ați dat testări, ne-ați anunțat inițial că o să fie la două materii, apoi v-ați răzgândit și ne-ați pus să alegem una, ca să ne anunțati cu 3 zile înainte că o să dăm la trei materii. În gimnaziu, a fost puțin mai liniște pentru că schimbarea se produsese deja la cei cu un an mai mari, dar nici atunci nu erați hotărâți ce fel de subiecte vreți să ne dați, ne schimbați programa de la o lună la alta și ne-ați amețit de tot. Dar ideea generală este că atunci nu contau așa de mult ca acum, dar oare acești oameni nu realizează cât de mult contează această medie la BAC, care a ajuns criteriu de admitere la facultate, pentru foarte mulți dintre cei care acum o săptămână erau cei mai fericiți că au purtat robe și au fost la banchet?
     Eu sper doar ca acești oameni să se hotărască o dată ce vor sa ceară de la noi ca să știm și noi ce trebuie să facem, pentru că nimeni nu vrea să fie cel care îngroașă rândurile celor picați la examenul de bacalaureat, un număr pe o listă neagră, o unitate într-o statistică a eșecului.
     Dragi colegi de „suferință”, care ați trecut și treceți împreună cu mine prin aceste schimbări ale unor oameni nepăsători, vă urez mult noroc, liniște și calm ca să putem să trecem peste ele, iar la sfârșitul lunii iulie, când o să se termine toată această agitație(mă refer și la admitere) să ne auzim cu bine și poate, cine ne știe, ne vedem la mare! Până atunci, spor la învățat!

marți, 2 aprilie 2013

Dear Future Me,

  În iunie 2012 am citit un articol pe blogul lui Cristian Florea (articolul lui) despre un site unde poți să scrii un email pe care o să-l primești în viitor, la o anumită dată, pe care o alegi tu. Mi s-a părut interesantă ideea aşa că am scris şi eu, dar nu un email, ci două, dar ce am scris în ele, nu-mi mai aduc aminte deloc şi nici când ar trebui să le primesc.
  Mi-am adus aminte azi, din greșeală de acest lucru şi oarecum mă supără ideea că am uitat totul şi că nu-mi aduc aminte nici măcar fragmente din ce am scris, aveam mai multă încredere în memoria mea. Am încercat să-mi reamintesc azi multe momente prin care am trecut şi văd că uit din ce în ce mai multe detalii, imaginea de ansamblu o să rămână mereu în mintea mea, dar aş fi vrut să rămână şi detaliile.
  Pe blog n-am mai scris de mult şi n-am încă puterea să-l închid, nu-mi vine să cred că a apărut odată cu intrarea mea la liceu, liceu care o să se termine peste 3 luni, pare atât de ireal. Sper să devin puţin mai conștientă şi să continui să scriu pentru că şi ăsta este un mod prin care pot păstra detalii pentru viitor, chiar dacă eu o să le mai uit.
  Ieri mi-am facut poze la creier...ştiu, sună ciudat, dar asta se întâmplă când faci un RMN...şi se pare că e în cea mai buna stare de funcţionare...acum, eu sunt curioasă, cand au făcut poze, piticii mei de pe creier nu au apărut în niciuna, oare dormeau la ora aceea? 
  Mai am 5 zile până plec la națională, la București sau la Buftea, nu știu nimic sigur...dar nu contează, important e că o să revăd oameni pe care nu i-am mai văzut de mult și de care îmi e dor. Sper să fie mai bine decât acum 2 ani sau dacă nu, măcar să rămân cu aceeași impresie după aceste 5 zile.
  Concluzionând, folosiți site-ul despre care v-am zis și trimiteți-vă și voi un email, nu durează mult, dar cred că o să aveți o surpriză peste un an, poate mai mult, poate mai puțin, atunci când o să-l primiți, pentru că există șanse mari să uitați că l-ați trimis până atunci.


P.S. Anul trecut scriam despre BQ (aici) și îmi pare așa de rău că anul acesta nu s-a mai ținut, îmi e dor de un camp...