Au
trecut două zile de când evenimentul național s-a sfârșit pentru mine și pentru
majoritatea celor care au participat și recunosc că nu am făcut mare lucru în
aceste două zile, pentru că toată oboseală pe care am acumulat-o în cele 10
zile pe care le-am petrecut la Mogoșoaia își cere acum tributul.
Nici nu
știu exact ce să spun despre acest Centenar, nu știu de unde să încep, stau de
câteva ore în fața monitorului și nu am nicio idee cum să încep, dar acum m-am
hotărât, o să încep cu drumul spre București și cu peripețiile pricinuite de
CFR.
Am
plecat din „orașul Nicăieri”(puțini sunt cei care cunosc secretele acestui oraș
;)) ) în jurul orei 10 și ar fi trebuit să ajung în București în apropierea
orei 15, aveam mai mult de o oră până la următorul tren care pleca spre
Mogoșoaia, așa că mi-am zis că e îndeajuns timp, chiar dacă trenul o să aibă
întârziere din cauza caniculei, dar m-am înșelat și trenul meu a ajuns la
peronul din Gara de Nord cu câteva minute după ce plecase cel spre
Mogoșoaia...mare fericire! Următorul tren era abia la 19 fără 10 minute, dar
mulțumită unui prieten, am avut cu cine să pierd vremea și timpul a trecut
relativ repede. Am ajuns, până la urmă, și la Mogoșoaia, dar nu la palat, ci în
gară și acolo am realizat că drumul nu este așa roz cum părea pe hartă...o
mulțime de câini, buruieni și mărăcini împiedicau deplasarea mea la pas grăbit
așa cum aș fi vrut inițial, dar am întâlnit și foarte mulți oameni de treabă
care m-au îndrumat și ajutat să ajung până la destinație.
La palat
toată lumea era ocupată, lupișorii aveau carnaval, iar eu respiram liniștită
pentru ultima oară înainte să înceapă munca...nici nu aveam idee ce urma! În
aceeași seară am avut și prima ședință a departamentului de programe, am primit
eșarfa de Voluntar și indicațiile pentru a doua zi și am plecat spre cort.
Asta a
fost prima zi de centenar, cea mai liniștită și tocmai de aceea a fost descrisă
mai pe larg, restul, le voi comprima, pentru a înțelege cu toții cât de repede
a trecut timpul, cât de mult s-a muncit și cât de multe am învățat: 5
dimineața, lipsă de somn, trezire, lupișori, înviorare, palat, mic dejun,
francezi, englezoaice, sloveni și suedez, mâncare puțină, facturi, copil mic,
drăguț și cuminte, muzeu, badge-uri, fotografii, ecusoane, proiecte locale,
revedere, prieteni dragi, plimbare, desert de paste, muzeu, somn puțin, muzeu,
ghețărie, frig, praf, păianjeni, eșarfe, plasă de sfoară, proiecte, cântat la
chitară, 3 dimineața, oboseală, venirea participanților, „fratele Mariei”,
colega, deschidere, concert, ultimele detalii, ședință, echipe, colegi de cort,
ADHD, exploratori, temerari, „nu vorbesc cu tine”, bătaie cu iarbă, „nu sta
degeaba că n-o să știi răspunsurile la întrebări”, totul s-a terminat cum
trebuie, montat de corturi, malul lacului, cântece la chitară, povești, 100 de
idei de educație non-formală, căldură mare, patrule și ateliere, teatru
play back, amuzament, animație, ședință, concert-ultima melodie, „7 zile din 7,
nimeni nu ne desparte”, imn nou, foc de tabără, jocuri cu AMD, zi nouă,
ateliere noi, Raed Arafat, inspirație, oboseală din ce în ce mai multă,
București, conservator, quiz, minion, Universitate, hipoglicemie, eșarfă, drum
cu mașina nu cu autobuzul, evaluare, Ubisoft, console și „ură”,pantalonii aia,
sclipici de la prietena ta, ne distrăm și noi puțin, trololololo, somn în
fotoliu, căruț de bebeluș, Oradie, ultima zi, un nou centenar, ciment prin care
trece apa, proiecte de peisagistică geniale, hacking, festivitate de închidere,
Conector, animal de companie, ultima ședință de staff, megabadge, medalie, super-staff, mesaje
frumoase de la oameni frumoși, malul lacului, poveste, rucsac, muzeu strâns,
cort, îmbrățișare, la revedere, lacrimi ascunse, RATB, Gara de Nord, Tecuci,
Deva, tren, acasă în sfârșit.
Am
rezumat centenarul la o enumerare de cuvinte, dar sunt atâtea lucruri pe care
le-am învățat și pentru care le mulțumesc tuturor celor pe care i-am cunoscut
aici sau pe care i-am revăzut, pentru că am învățat ceva de la fiecare dintre
voi. Știu că am fost obosită și irascibilă uneori, că poate am zis lucruri pe
care le-am regretat mai târziu dar știu un singur lucru, că nu regret că am
făcut parte din această echipă de oameni frumoși alături de care am învățat, am
muncit și m-am și distrat. Abia aștept să vă revăd pe fiecare dintre voi, să
avem timp să stăm de vorbă și să râdem de întâmplări prin care am trecut, de
stresul pe care l-am traversat și de oboseala pe care am acumulat-o cu toții.
Vă mai
mulțumesc încă o dată pentru tot și vă urez o vară frumoasă în continuare tuturor!
Roxana
Crăciun
Departamentul de Programe(și administrativ, financiar, secretariat -
știți voi la ce mă refer!)