Am asteptat prea mult

    Am cerut prea mult de la primavara, am vrut sa vad flori, pomi infloriti si insecte buimace. Am vrut sa simt raze de soare pe fata mea si sa-mi pot elibera trupul firav din stransoarea hainelor groase de iarna, dar...am primit tot frig,iar gerul de acum e mai nemilos decat cel din decembrie, pentru ca gerul asta nu ingheata numia corpul, ingheata si sufletul si mintea pentru ca eu voiam caldura, nu zapada.
   Zapada de acum nu mai este asa frumoasa, nu mai transforma orasul in fire de nori, acum e inutila, e in plus si intineaza puritatea ierbii proaspete.
  M-am saturat de frig! E prea mult pentru mine, iar in casa am început sa ma sufoc. Vreau sa alerg, sa ma plimb, sa pot sa privesc cerul întinsă pe o patura in mijlocul unei mări de  verdeață, vreau sa citesc poezie la lumina soarelui primavaratic, inconjurata de agitatia insectelor.
  Savurati o capodopera bacoviana potrivita anotimpului calendaristic:

"Primăvară...
O pictură parfumată cu vibrări de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet,
În oras, suspină un vals de fanfară.

O lungă primăvară de visuri si păreri ...

O lungă desertare zvoneste împrejur,
E clar si numai soare.
La geamul unei fabrici o pală lucrătoare
Aruncă o privire în zarea de azur.

O nouă primăvară pe vechile dureri ...

Apar din nou tăranii pe hăul de câmpie,
În infinit pământul se simte tresăltând :
Vor fi acum de toate cum este orisicând,
Dar iar rămâne totul o lungă teorie.

O, când va fi un cântec de alte primăveri ? !"

Ninge

In sfarsit a venit iarna, si-a intrat in drepturi cu un strat gros de zapada pufoasa si alba.
Totul e acum alb,iar unele raze ale soarelui timid, care au aparut astazi la pranz, au transformat totul in argint, un argint pe care oricine si-l poate permite si care incanta privirile si curata sufletele de toate grijile vietii cotidiene.
Scartaitul zapezii sub talpa bocancilor este mai placut decat un concert intr-o sala calda si impersonala. Fulgii de zapada ti se lipesc in par si ii ofera acea frumusete naturala.
Ador iarna!
De ce?
Nici eu nu stiu, pur si simplu pentru ca iarna ninge si doar acum pot sa ma bucur de oameni de zapada, de bulgari, de un singur fulg de nea care imi cade pe varful nasului si se topeste incet.

"Plâns de cobe pe la geamuri se opri,
Si pe lume plumb de iarnã s-a lãsat;
I-auzi corbii! ...
mi-am zis singur...si-am oftat;
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.

Ca si zarea, gândul meu se înnegri...
Si de lume tot mai singur, mai barbar, -
Trist, cu-o panã mãtur vatra, solitar...
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri. " (G. Bacovia - "Gri")

Sper ca va place poezia asta.