marți, 16 martie 2010

Am asteptat prea mult

    Am cerut prea mult de la primavara, am vrut sa vad flori, pomi infloriti si insecte buimace. Am vrut sa simt raze de soare pe fata mea si sa-mi pot elibera trupul firav din stransoarea hainelor groase de iarna, dar...am primit tot frig,iar gerul de acum e mai nemilos decat cel din decembrie, pentru ca gerul asta nu ingheata numia corpul, ingheata si sufletul si mintea pentru ca eu voiam caldura, nu zapada.
   Zapada de acum nu mai este asa frumoasa, nu mai transforma orasul in fire de nori, acum e inutila, e in plus si intineaza puritatea ierbii proaspete.
  M-am saturat de frig! E prea mult pentru mine, iar in casa am început sa ma sufoc. Vreau sa alerg, sa ma plimb, sa pot sa privesc cerul întinsă pe o patura in mijlocul unei mări de  verdeață, vreau sa citesc poezie la lumina soarelui primavaratic, inconjurata de agitatia insectelor.
  Savurati o capodopera bacoviana potrivita anotimpului calendaristic:

"Primăvară...
O pictură parfumată cu vibrări de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet,
În oras, suspină un vals de fanfară.

O lungă primăvară de visuri si păreri ...

O lungă desertare zvoneste împrejur,
E clar si numai soare.
La geamul unei fabrici o pală lucrătoare
Aruncă o privire în zarea de azur.

O nouă primăvară pe vechile dureri ...

Apar din nou tăranii pe hăul de câmpie,
În infinit pământul se simte tresăltând :
Vor fi acum de toate cum este orisicând,
Dar iar rămâne totul o lungă teorie.

O, când va fi un cântec de alte primăveri ? !
"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu