duminică, 7 august 2011

Cea mai importantă zi din viața unui cercetaș

            Astăzi am devenit cercetaș cu drepturi depline și sunt așa de mândră de mine că mi-am depus promisiunea după numai 3 luni de când m-am înscris în organizație. Poate suna prostesc, dar eu chiar am avut emoții când a trebuit să rostesc promisiunea și am fost și emoționată în același timp. Poate că o să ziceți că mă las ușor impresionată de lucruri mici, dar prefer să mă bucur de astfel de mărunțișuri decât să aștept ca fericirea să vină într-un val mare și să mă izbească din neant. Știu că unii oameni consideră cercetașii drept o organizație pentru „copilași” dar mie îmi place; îmi place pentru că am descoperit aici oameni drăguți care m-au acceptat așa cum sunt, e un loc unde nu trebuie să fiu atentă la fiecare gest pe care-l îl fac și unde nu trebuie să par altceva decât ceea ce sunt. De asta vreau să le mulțumesc și să le spun încă o dată că o să-i susțin atât cât voi putea când vor avea nevoie de ajutor.
             Nu prea mai am idei, despre ce aș putea să scriu acum, doar că aștept cu nerăbdare ziua de joi când voi pleca spre Săliște, locul unde se va desfășura prima Jamboree Națională din ultimii 75 de ani.



luni, 1 august 2011

Bistrita

       Cu ce ocazie am ajuns eu in Bistrita? Am avut din greseala un punctaj bunicel la etapa judeteana a Olimpiadei Stiintele Pamantului si am fost selectata sa reprezint judetul la faza nationala a aceleiasi olimpiade, dar sa nu va mai plictisesc cu detalii tehnice care nu-si au rostul si sa va povestesc despre Bistrita. Bistrita este un oras dragut, cu un centru vechi adorabil, pavat cu piatra cubica, dar tot aspectul este stricat de zecile de magazine de tip Second Hand care se gasesc peste tot. Nu as vrea sa exagerez, dar cred ca aceste magazine au aparut in Bistrita ca ciupercile dupa ploaie, deoarece era imposibil sa mergi mai mult de o suta de metri si sa nu-ti sara in ochi un baner pe care sa fie afisate reducerile zilnice de preturi. Nu ma intelegeti gresit, nu am nimic cu magazinele SH, nu sunt impotriva lor, dar, totusi, ce e prea mult strica!
        Tot in Bistrita am avut parte de cea mai execrabila servire, la o pizzerie din centrul orasului, unde a trebuit sa stam o ora si ceva pana ne-am primit mancarea, iar apoi inca 20 de minute pana a venit ketchupul, timp in care s-a racit pizza. Iar ca totul sa fie si mai frumos, s-a mai pus si ploaia, dar asta nu este un motiv de critica.
        Ca o concluzie, Bistrita e un oras frumos, pacat ca unele servicii nu se ridica la nivelul asteptarilor si-ti cam taie cheful de explorare.

sâmbătă, 23 iulie 2011

Mai mult de o luna


   A trecut mai mult de o luna si din vacanta asta de vara si imi pare atat de bine ca mi-am planificat din timp activitati ca sa nu ma plictisesc. Am inceput cu o tabara cercetaseasca, Cupa Izvoarelor, care a fost in acelasi timp si prima mea participare la o astfel de activitate, dupa cum am mentionat si in postarea anterioara. Ce as putea sa spun despre Cupa? Incerc sa ma rezum la cateva idei principale, pentru ca s-au intamplat atatea lucruri noi in 4 zile incat ar trebui sa fac un mic serial pentru a povesti totul. Ok, ca sa incep, o sa precizez ca drumul pana acolo a fost aproape insuportabil: un sofer foarte neintelegator care facea economie la aer conditionat chiar daca afara erau 35 de grade, scaune pline de bagaje pentru ca locurile speciale pentru asa ceva erau rezervate, tot de sofer pentru "pachete", dar sa lasam lucrurile urate si sa ajungem la Caineni. Acolo a trebuit sa asteptam aproape 2 ore pana ne-a venit randul la microbuz, 2 ore in care vedeam stupefiati cum distanta pe care trebuia sa o parcurgem per pedes pana la Camp crestea de fiecare data cand intrebam o alta persoana. Am ajuns pana la urma si la locul de camp, obositi, transpirati, dar cu chef de distractie. Am instalat corturile, am mancat si apoi am facut si baie. A doua zi a inceput proba de traseu montan, ne-am ratacit, am ajuns pe drumul cel bun, ne-am intors, am participat la probe, ne-am imprietenit cu patrula Pelasgos de la Braila si am format Targu-Braila de pe Jiu, am ajuns ultimii dar am intrat triumfatori. Am mancat cele mai bune paste facute la ceaun de ceilalti membri ai C.L. Ecaterina Teodoroiu si pentru asta ii multumesc in special Patriciei care s-a ocupat de aprovizionare. Am avut cea mai frumoasa aniversare si cele mai frumoase cadouri si le multumesc tuturor pentru urari si pentru imbratisarile calde pe care le-am primit. Totul a fulminat la festivitatea de incheiere a cupei, cand, spre surprinderea tuturor, am primit o cupa si o diploma pe care scria: "Locul 3 la proba de hike, patrula Soimii Aventurieri". Plecarea a fost grea, pentru ca abia ne obisnuisem cu oamenii din jurul nostru si deja trebuia sa ii parasim, dar nu-i nimic, mai e putin pana la RoJam!!!

       Pe 10 iulie, la ora 15 eram in fata ghiseului Informatii din cadrul Garii de Nord, Bucuresti, asteptand viitorii colegi de la Scoala de Vara, Sighet, 2011, plina de speranta unei saptamani distractive si pline de cantec de chitara, dar aveam sa descopar a doua zi ca nostalgia anului trecut ma va impiedica in primele zile sa ma bucur prea mult de timpul petrecut acolo, lucru pe care-l regret acum, pentru ca as fi putut sa profit mai mult, dar sper sa recuperez anul viitor. Si acum am atatea de zis, dar nu reusesc sa le scriu intr-o forma acceptabila pentru a fi publicata. Despre Sighet pot doar sa zic ca imi e dor de agitatia care se forma in sala de mese dupa obositoarele conferinte, ca mi-ar placea sa pot sa ies pe usa si sa revad holul hotelului Coroana, imi e dor de serile la cofetarie si de noptile petrecute in parc jucand leapsa, imi e dor de Bolt si de Niciodata jucate in camera 110. In acelasi timp, mi-as dori sa mai aud un "Nu creeeed!", mi-ar placea sa mai stau langa focul de tabara si sa fac baie in Iza la 2 dimineata, iar apoi sa ajung la hotel imbracata intr-o camasa cu 10 numere mai mare. As vrea sa mai stau treaza o noapte intreaga si sa aud povesti despre colegi de facultate si as mai vrea sa mai stau treaza si o a doua noapte consecutiva si sa dorm in timp ce merg chiar daca aratam ca un zombie, sa mai aud povesti despre case fara si usi si conferinte care au avut loc intre 13 si 15 mai in timp ce stau cu fata spre biserica. Mai vreau sa trec pe culoarul vagonului de tren urmarind un tip care cara un bidon de 5 litri de apa si toata lumea pe care o deranjam sa ne urasca. Vreau sa verific iar cate persoane pot incapea intr-o cabina mai mica de 1metru patrat si sa rad in timp ce altii incearca sa vada cine e inauntru, vreau sa adorm pe hol si sa realizez ca unii oameni au grija de mine chiar daca la inceput au crezut despre mine ca sunt o mare scarba. In acelasi timp imi e dor de dansul si rasul special al lui ADHD si de fetele tuturor la vederea unei noi farfurii cu ciorba amestecata cu smantana, de masa speciala din ultima seara si de balada Miorita rezumata in limba franceza, dupa o lectie de istorie a manelelor in aceeasi limba.
        Stiu ca tot ce am scris aici pare o insiruire fara noima, dar asa simt eu in momentul asta despre Sighet, imi este foarte dor de acea saptamana si imi doresc din tot sufletul sa ma pot intoarce, dar timpul merge inainte, luni dimineata voi spune din nou "La revedere!" micului meu oras de bastina si ma voi indrepta, urmarind drumul de fier, spre Bistrita. Sper ca acolo sa fie o atmosfera la fel de placuta!
        Chiar daca a trecut aproape jumatate din vacanta, stiu ca vara mai are multe de oferit si imi pare foarte bine. Un singur lucru imi mai doresc sa se intample, inafara de tot ce am planificat pentru cealalta jumatate: sa stau in Gara de Nord si sa aud cum "acceleratul Bucuresti-Mangalia pleaca in 5 minute de la linia 5".   



joi, 9 iunie 2011

Vine vacanta...

Poate ca o sa para ciudat dar eu nu ma bucur din toata inima pentru ca vine vacanta. Adica, sunt fericita ca mai sunt doar doua saptamani pana la Cupa Izvoarelor si o sa particip la primul meu camp in calitate de cercetas, dar cu toate astea, cand ma gandesc ca nu o sa-mi mai vad colegii de clasa, ma intristez. In acelasi timp imi pare rau si de clasele de a 12-a care nu se vor mai intoarce anul viitor in scoala si totul o sa fie asa de diferit. Totusi, sper ca activitatile pe care le-am programat pentru aceasta vacanta sa ma tina ocupata sa nu ajung sa ma plictisesc ca anul trecut.

joi, 26 mai 2011

Cenușă învelită în porțelan

       Uneori îmi simt sufletul fărâmițat și ars. Totul pare atât de greu comparativ cu nămolul roșu, amestec al durerii mele interioare, al sângelui amestecat cu praf, pentru că zi de zi mă lovesc de ipocrizie și tocmai când cred că am scăpat, că am reușit să găsesc ceva în care să cred, atunci realizez că totul a fost doar o iluzie. Binele pare atât de efemer acum și stafia lui se zărește atât de rar încât, uneori, am impresia ca nici nu mai există. Privesc în gol și simt cum ma usuc puțin câte puțin, pierzând pe drum câte o fărâmă din sufletul meu la fiecare pas. Dar chiar dacă totul e mort în interior, ambalajul frumos de ceramică păcălește pe toată lumea. Mi-a luat mult să prelucrez inima asta de caolin dar acum văd ca fiecare secundă a meritat: nimeni nu poată vedea prin el, culorile frumoase de la suprafață și strălucirea lor fură ochii privitorului care nu mai face diferența dintre aparență și esență.

duminică, 3 aprilie 2011

Captiv in inutil

Cu totii am ajuns captivi in lucruri inutile, in monotonie si am uitat sa vedem frumusetea lucrurilor mici, avem aspiratii mult prea inalte si pierdem lucrurile bune care se afla sub nasul nostru.


marți, 29 martie 2011

Mi-am pierdut increderea

    Mi-am pierdut increderea in oameni. Zi de zi alerg prin viata, iar ceea ce vad in jurul meu ma dezgusta. Zeci de persoane plurifatetate, la fel ca diamantele, au atat de multe fete incat iti vine greu sa le numeri, dar spre deosebire de diamante, numarul lor face ca valoarea unei astfel de persoane sa scada. In fiecare moment al vietii mele vad aceeasi oameni zambitori si amabili cand vorbesc cu tine, iar dupa ce te-ai intors cu spatele, isi schimba mimica intr-o fata acra si incep sa explice cat de putin te suporta, dar macar daca ar fi fideli, dar nu conteaza, barfesc pe toata lumea cu toata lumea, iar cu cat stiu mai multe detalii despre viata ta cu atat se simp mai fericiti si mai impliniti. Lumea asta e plina de ignoranti, care nu stiu sa aprecieze o persoana care are un scop precis si care reuseste sa atinga niste teluri. Daca cineva se ridica deasupra liniei mediocritatii, nu pot sa accepte asa ceva si concluzioneaza ca trebuie sa ai un defect si o sa caute asiduu pana o sa gaseasca ceva denigrator, iar daca nu gasesc, chiar nu e nicio problema, oricand se poate inventa ceva care poate fi cu greu demonstrat, dar pe care ceilalti il preiau fara sa gandeasca, asa ca respectiva persoana se trezeste peste noapte cu o eticheta pe care nu o merita, singura vina fiind aceea ca a vrut sa-si depaseasca conditia sociala, culturala, etc sau pur si simplu pentru ca are un tel in viata pe care multi dintre noi l-am pierdut.
     Concluzionand, mi-am pierdut increderea in rasa umana, asa ca fac apel la cei care sunt cat de cat de acord cu ce am scris, in cazul in care imi gasesc cumva increderea ratacita pe undeva, sa ma anunte deoarece imi e greu fara ea.

duminică, 13 martie 2011

Sanatate sa fie...

    Se pare ca nu reusesc sa alerg destul de repede, dovada fiind faptul ca, pana la urma, virusul varicelei m-a prins din urma, dar scap eu si de asta

duminică, 9 ianuarie 2011

Arde calorii gandind!



Dezlegarea unui careu de cuvinte incrucisate sau a unui sudoku ar putea avea efecte uimitoare asupra siluetei, spun oamenii de stiinta, adaugand ca o ora de exercitiu mental este suficienta pentru a arde cateva calorii bune.

Desigur, o integrama nu ar putea concura niciodata cu succes antrenamentul la sala, insa cercetatorii britanici au descoperit ca eforturile intelectuale ard in medie 90 de calorii. Vesti bune, daca ne gandim ca biscuitii cu ciocolata de exemplu, au in jur de 56 de calorii, biscuitii cu crema au circa 57 de calorii, iar biscuitii cu jeleu (sau gem) au 85 de calorii.

"Cand ne implicam intr-o activitate interesanta, competitiva, creierul nostru are nevoie de cel putin 0,1 calorii. In total, dezlegarea unui careu de cuvinte incrucisate ar putea arde pana la 1,5 calorii pe minut", spune Tim Forrester, cercetatorul care a facut aceasta descoperire.

Cum arde creierul caloriile?

Creierul este alcatuit din milioane de celule nervoase (neuroni) care transmit mesaje intregului corp. Neuronii produc anumite substante chimice, numite neurotransmitatori, prin intermediul carora sunt transmise, modulate si amplificate impulsurile nervoase.

Pentru ca acest lucru sa fie posibil, neuronii apeleaza la trei sferturi din rezervele de glucoza ale organismului, toata rezera de calorii si o cincime din oxigenul existent in sange.

Prin urmare, cu cat mai dificila si mai antrenanta va fi activitatea cerebrala in care te-ai implicat, cu atat mai mari vor fi cantitatatile de glucoza, respectiv calorii consumate. Asta inseamna ca, daca ai petrecut doua ore in fata unui puzzle, ai ars circa 180 de calorii.

Nu slabim doar gandindu-ne la acest lucru

Totusi, nu te entuziasma ca vei slabi doar gandind la asta! Chiar daca activitatea cerebrala, ca si cea fizica, presupune un consum caloric, nu vei reusi sa-ti remodelezi astfel silueta pentru simplul fapt ca ceea ce foloseste creierul in activitatea lui sunt doar calorii, nu si grasimi.

In aceste conditii, cantitatea de energie utilizata in procesele de gandire reprezinta un procent destul de mic din totalul de energie.

(csid.ro)

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

Cele mai importante descoperiri stiintifice din 2010

A mai trecut un an din viata noastra – a omenirii – si e timpul sa facem bilantul: ce ne-a adus 2010? In domeniul stiintei, a fost, neindoielnic, un an maret: cateva dintre cele mai bine inradacinate conceptii ale noastre despre materia vie si legile Universului s-au clatinat sub socul unora dintre descoperirile acestui an. Iata 10 dintre aceste reusite.

Masinaria cuantica
Pana acum, masinariile construite de om se miscau dupa legile binecunoscute si usor de inteles ale fizicii clasice. Acum, insa, e timpul sa trecem la un nou nivel: si iata, cercetatorii americani de la Universitatea Californiei, din Santa Barbara, SUA, au construit un dispozitiv (foarte mic, totusi din categoria celor "macro" - vizibile si fara ajutorul microscopului) care functioneaza intr-un mod ce poate fi explicat doar prin complicatele legi ale mecanicii cuantice, cea care guverneaza miscarea particulelor infinitezimale - atomi si particule subatomice. Este pentru prima data cand "comportamentul cuantic" a putut fi observat la dispozitive (mari, comparativ cu dimensiunile atomice) care, in mod normal, ar functiona dupa legile mecanicii clasice. Pornind de la aceasta prima reusita, se deschid nenumarate drumuri, spre alte si alte dispozitive experimentale care ne-ar putea schimba cu totul modul in care percepem realitatea. Extraordinar triumf al fizicii si ingineriei - nu degeaba prestigioasa revista Science o numeste "izbanda stiintifica a anului."

Primul genom sintetic
Ne aflam tot mai aproape de crearea vietii in laborator, iar daca, pana acum, paream ca mergem cu pasi foarte marunti - mai mult privind si incercand sa intelegem cum a facut natura, decat facand - anul acesta am facut un salt urias: a fost creata prima celula cu genom sintetic. Iata aici amanunte, iar aici - un interviu realizat de descopera.ro cu marele maestru al biologiei sintetice, dr. Craig Venter, omul de stiinta care conduce proiectul.

Arsen in loc de fosfor
In urma cu doar cateva saptamani, NASA a anuntat, in termeni destul de vagi si misteriosi - ca sa ne incite curiozitatea, fara indoiala - ca va organiza si transmite in direct o conferinta unde va fi dezvaluit ceva cu totul surprinzator, care va influenta cautarile privind viata extraterestra. Toata lumea a ciulit urechile la auzul cuvantului extraterestra si s-a asteptat sa auda ce gasise NASA pe corpurile ceresti pe care le tot exploreaza. In realitate, dezvaluirea s-a dovedit a avea legatura cu "extraterestrii" de acasa - organismele uimitoare care exista de lunga vreme pe Pamant si pe care, iata, le cunoastem prea putin. Dr. Felisa Simon-Wolfe, cercetatoare in domeniul astrobiologiei a anunta ca a descoperit o baterie care foloseste, in locul fosforului, arsen - amanunte aici. Descoperirea e intr-adevar, surprinzatoare; zguduie din temelii niste conceptii foarte bine inradacinate in gandirea stiintifica a secolului nostru, drept care reactiile "contra" n-au intarziat sa apara. Timpul si cercetarile mai aprofundate urmeza sa arate cine are dreptate.

Un nou Pamant
Planeta Gliese 581g pare sa fie exact ce ne-am putea dori ca solutie de rezerva, atunci cadn Pamantul pe care il locuim - si exploatam - la ora actuala nu ne va mai putea hrani pe toti. Desi controversata, descoperirea e totusi datatoare de speranta; mai ramane sa construim vehicule care sa ne duca pana acolo (Giese 581g se afla la 20 de ani-lumina departare de Pamant) ca sa ne convingem cu ochii nostri ca se poate trai acolo.



Metaflex
La ora actuala, e cel mai avansat dintre asa- numitele metamateriale menite sa faca lucrurile invizibile. Daca, la inceput, aceste materiale erau rigide - mai mult placi decat folii - acum ne indreptam, incet-incet, spre materiale tot mai flexibile - adevarate stofe fermecate, din care s-ar putea croi niste mantii "de invizibilitate" de toata frumusetea, intocmai ca aceea pe care a primit-o Harry Potter cadou de Craciun. A



Viata si mineralele
Dintotdeauna am crezut ca mai intai a fost Pamantul cu aproape toate mineralele sale, apoi a aparut viata; exista si niste teorii asupra originii vietii, care conditioneaza aparitia acesteia de existenta unor anumite minerale in scoarta Pamantului. Iata ca se poate gandi si altfel, spun oamenii de stiinta de la Institutul Carnegie, SUA, care sustin ca viata este ea insasi o forta extrem de puternica, in stare sa influenteze profund evolutia geologica a Pamantului.



Mai multe Universuri
Ca exista universuri multiple, paralele, continute unele in altele, aflaseram din literatura SF, dar credeam ca e… ma rog, doar literatura SF. Si totusi, se poate, sustin - aducand si argumente - oamenii de stiinta de la doua universitati europene.


Materialul cu memorie
Viata bate filmul, e clar; ceea ce parea o extraordinara gaselnita de film stiintifico-fantastic - materialul "inteligent" capabil sa se regenereze si sa-si regaseasca forma distrusa de Terminator - a fost inventat. Aliajele cu oarece memorie existau de ceva vreme, dar noul material pare sa fie cu multe clase peste ele, asa ca, in curand, l-am putea vedea in filme realiste, nu in cele SF.



Virusul gigantic
Virusurile dau de multa vreme batai de cap microbiologilor: sunt fiinte vii sau nu? Descoperirea acestui enorm virus marin (enorm nu inseamna ca e vizibil cu ochiul liber, ci doar ca e urias in comparatie cu majoritatea virusurilor) arata, pe de o parte, ca definitia conventionala a ceea ce inseamna "viata" - insusirile materiei vii s-ar putea sa nu mai fie de actualitate si sa necesite o revizuire; iar pe de alta parte, ca lumea vie e cu mult mai complexa decat credem si decat am vrea noi.



Big Bang la CERN
Dupa ani de munca pentru a-l construi, cu costuri enorme; dupa dezamagiri (ca s-a stricat) si bucurii (ca au reusit sa-l puna iar in functiune), se pare ca maretul CERN - cel mai grandios laborator european de fizica a particulelor - pare, in sfarsit, ca incepe sa-si merite banii. In urma cu cateva luni, un experiment reusit a replicat - la scara miniaturala, dar in chip edificator, spun cercetatorii - explozia primordiala care ne-a creat Universul. "Mini Big Bang-ul" a generat o bogatie de date care, analizate, vor aduce numeroase informatii de mare importanta pentru intelegerea unora dintre legile care guverneaza comportamentul materiei si al energiei in acest Univers atat de complex.