Cea mai importantă zi din viața unui cercetaș

            Astăzi am devenit cercetaș cu drepturi depline și sunt așa de mândră de mine că mi-am depus promisiunea după numai 3 luni de când m-am înscris în organizație. Poate suna prostesc, dar eu chiar am avut emoții când a trebuit să rostesc promisiunea și am fost și emoționată în același timp. Poate că o să ziceți că mă las ușor impresionată de lucruri mici, dar prefer să mă bucur de astfel de mărunțișuri decât să aștept ca fericirea să vină într-un val mare și să mă izbească din neant. Știu că unii oameni consideră cercetașii drept o organizație pentru „copilași” dar mie îmi place; îmi place pentru că am descoperit aici oameni drăguți care m-au acceptat așa cum sunt, e un loc unde nu trebuie să fiu atentă la fiecare gest pe care-l îl fac și unde nu trebuie să par altceva decât ceea ce sunt. De asta vreau să le mulțumesc și să le spun încă o dată că o să-i susțin atât cât voi putea când vor avea nevoie de ajutor.
             Nu prea mai am idei, despre ce aș putea să scriu acum, doar că aștept cu nerăbdare ziua de joi când voi pleca spre Săliște, locul unde se va desfășura prima Jamboree Națională din ultimii 75 de ani.