E oare real?

Este oare posibil sa te îndrăgostești de o melodie și să o asculți o zi întreaga?
Aceleași 4 minute și 38 de secunde care se repetă la nesfârșit, care te ajută să retrăiești clipele în care ai auzit pentru prima oara acele note. Nu pot sa înțeleg cum poți să visezi o melodie, să ai impresia că auzi o chitară, că toata lumea fredonează acel cântec, să ți se întipărească în subconștient și să nu înțelegi de ce.
Pur și simplu ador acest cântec (știu ca ma repet, dar nu realizez modul exact în care să-mi exprim sentimentele), dar nu-mi dau seama de ce, adică este un cântec interesant, dar parcă nu e genul meu, cu toate astea nu mă pot opri din ascultat. Este unsprezece noaptea, iar mama îmi zice să micșorez volumul, dar parca as fi dependenta, este ca un drog, ca o stare de bine, o feerie de culoare, textura, sunet și sentimente, toate concomitent. Este ca o limba străina pe care am impresia ca o înțeleg și parcă o știu de când m-am născut, am impresia ca pot face orice și îmi vine sa ies și să dansez în mijlocul străzii, dar ploua. Când ma uit pe geam parca vad o alta lume, parca ceva s-a schimbat de ieri pana azi, chiar și ploaia pare mai vesela, iar fericirea mea
interioara e imensa, ma simt de parca as putea ingloba toata galaxia in sufletul meu, dar in acelasi timp, parca sunt prea multe lucruri ingramdite acolo, pentru ca e ceva care le apasa si ele se ascund prin colturi si crapaturi pentru ca acel ceva sa aiba loc de desfasurare.
Pentru mine ploaia nu mai contează, pentru mine a venit deja primăvara și e soare, pentru ca muzica îndepărtează toți norii, iar mii de flori colorează peisajul.


(later edit) Au trecut aproape 40 de minute de cand am postat şi am realizat un lucru... nu-mi place melodia, ci ador vocea care o cânta

Halloween - Happy Pumpkin Party

Primele impresii: A fost grozav!
Decorațiile au fost superbe, jocurile antrenante, scenetele au fost interesante, iar muzica perfecta. Felicitări tuturor interpreților, dansatorilor și dansatoarelor și actorilor amatori.
Am putut intalni vampiri(foarte multi), ingeri, mirese moarte, vrajitoare(din belsug), creaturi ale lui Hades, extraterestri, emo, politicieni, printese si multe alte personaje reale sau imaginare.
Felicitari organizatorilor, iar micile greseli si microfonii, au facut deliciul publicului.
Eu m-am distrat, asa ca, abia astept BALUL BOBOCILOR.

A trecut o luna...

A trecut o luna de când nu am mai postat nimic si nu imi vine sa cred cat de repede trece timpul.
O luna de ȘCOALĂ, cu lucrări, ascultări, note(mai mari sau mai mici), teme făcute în grabă, caiete de suplimentar predate, controlate. Totul parea asa de greu la inceput, acum, parcă e un fel de automatism.
Mâine e miercuri...cea mai grea zi din săptămână:română, chimie, franceză, fizica şi trei ore de informatica. Dacă ar fi doar o zi normală, parcă nu ar fi aşa de grea, dar la română am o tema kilometrica, la fizica trebuie sa scriu cele 15 probleme suplimentare, la franceză ne aduce lucrările(iar emoţiile sunt foarte mari), la chimie-lucrare, iar la informatica ne asculta. Deci, astăzi o sa fie la fel de frumos ca în "rai".
Cel mai important lucru este ca săptămâna se va termina frumos: Happy Pumkin Party.

Duminica

Duminica...zi de liniste, de odihna.
Azi e ziua in care poti sa faci ce-ti doresti, e ziua in care poti sa te trezesti la unu, sa lenevesti pana la 3 uitandu-te la desene, ca mai apoi, cand realizezi ca-ti este foame, sa te duci sa servesti micul dejun. Da, micul dejun, nu e o greseala, lapte, cereale, iaurt, branzica topita, unt, dulceata, miere si tot ce-ti pofteste inimioara.
Duminica este ziua in care ai dreptul sa te joci badmintonin in parc printre copii de 4-5 ani care se uita cu jind la paletele colorate si la fluturasul cu burete galben. E ziua in care ai dreptul sa razi pe strada, ziua in care poti sa-ti faci planuri pentru o viata fara griji si sa umbli cu doi "alcoolici" pe strada. Azi e ziua in care poti sa mananci seminte, chips-uri si pufuleti pe banca la marginea strazi, in timp ce bei Cola dintr-un pahar de unica pe care il protejezi cu picioarele pentru a nu fi atacat de cojile de seminte "parasutiste".
Duminica e momentul in care iti aduci aminte ca esti inca un copil, ca ai dreptul sa te bucuri de o castana cazuta in fata ta si ca ai dreptul sa cicalesti pe cineva folosind apelative nu tocmai dragute si poezii de prescolari.
Duminica nu este sfarsitul unei saptamani, duminica este inceputul uneia noi, inceputul fericit care trebuie sa-ti ofere forta pentru cursa cu obstacole pe care o vei parcurge in urmatoarele 5 zile.
Savurati duminica precum ultima picatura de apa din desert, precum ultima bucatica dintr-o ciocolata, precum ultima raza de soare a anului.

Un gest mai putin frumos

Postarea anterioara a fost despre ceva dragut si despre modul cum un colectiv se poate organiza pentru a-i face o bucurie unui coleg, dar acum...sa trecem la lucruri "de zi cu zi".
Sunt o foarte mare amatoare de muzica, astfel incat vazandu-i pe cei doi colegi ai mei din ultimele doua banci, randul de la geam, trimitand muzica prin bluetooth, am luat unul dintre cele doua telefoane (fara sa cer voie -rusine mie-) pentru a vedea ce pot gasi: printre multitudinea de melodii "comerciale" am gasit ceva ce m-a interesat. Am activat bluetooth-ul si am inceput sa transfer. Tinand cont ca se sunase, colegul meu Andrei(posesorul telefonului) a fost de acord sa iau telefonul in banca si sa continui transferul, urmand ca la sfarsitul operatiunii sa-i restitui "proprietatea personala".
Ei bine...nu s-a intamplat asa. :D
Telefonul nu a mai ajuns la Andrei, pentru ca o alta colega, s-a gandit sa-l pastreze (se stie ea cine :*). Meniu-Card de memorie-Imagini si asa a ajuns toata clasa sa vada pozele sale. Intre timp a sosit profesorul(sau profesoara, nu mai tin minte) si ora s-a desfasurat normal.
Soneria.
Andrei vine sa-si recupereze telefonul, este "blocat" de cateva fete, printre care ma numar.
A urmat timp de 10 minute un joc in care telefonul s-a plimbat prin diferite maini(si buzunare), iar intr-un final, dupa ce s-a sunat, telefonul a ajuns la mine.
Atunci am auzit acea "amenintare": "Te-as spanzura daca as putea!"
Ei bine, Andrei, eu sper sa nu faci asta pentru ca...n-am decat 15 ani.
Eu stiu ca tu si cu Codrut vreti sa ajungeti presedintii clasei, dar nu trebuie sa ma spanzurati, pot sa abdic din functie oricand.
Sper ca nu te-ai suparat, iar daca te-ai suparat, nu-i nimic, las' ca-ti trece.

Un gest frumos

Astazi am facut un gest frumos, i-am cumparat unui coleg, de ziua lui, cadou din partea clasei si nimeni nu a avut nimic de obiectat.
Sper ca i-a placut.
Multumiri Adelei, Oanei, lui Myky, lui Marian si ....celor care au fost sa cumpere, cu riscul de a intarzia la ora de engleza.
Si nu in ultimul rand doamnei de engleza pentru ca a inteles si nu le-a pus absenta.
Inca o data: La Multi Ani! din partea clasei a IX-a A