Zapada

A nins, a nins până la urmă
Troiene mari acoper' orizontul
Ciobanul sta primindu-și antidotul,
Căci melancolia tare-l mai durea ,
Și vantul vâjâie pe lângă turmă.

O frunză își irosea ultimele forțe
Încercând să țină piept uitarii
Dar amarul vânt al disperarii
O smulse sadic de pe creanga strâmbă
Aprinzând cu ea ale pământului torțe.


Omagiu adus cenaclului "Frunza strâmbă".

15 ani...

     Astăzi, se împlinesc 15 ani de la moartea lui Corneliu Coposu. Cuvintele sunt de prisos, pentru că știu că nu aveți cum să nu știți cine a fost acest om...

"Cerne Doamne liniștea uitării
Peste nesfârșita suferință,
Seamănă întinderi de credință
Și sporește roua îndurării.
Răsădește Doamne dragostea și crinul
În ogorul năpădit de ură
Și așterne peste munți de zgură
Liniștea, iertarea și seninul".
(Corneliu Coposu – „Rugă”)


(Citiți și: http://www.adevarul.ro/actualitate/15_ani_fara_Corneliu_Coposu_0_369563695.html )

Melancolie...

E atât de frumos afară când apune soarele, dar totuși atât de trist, pentru că apusul îmi aduce aminte de ochii tăi în care puteam găsi infinitul și în care era cuprinsă toată memoria pământului. Privesc adânc în gol și simt cum camera mă strânge, iar frigul îmi contorsionează toate oasele. Praf de lumină se așterne în negura uitării,iar lacrimile pline de otravă scot la iveală răni adânci, de mult timp dobândite. Ascult vibrațiile frunzelor...le aud plânsetul lăuntric, le aud cum numără secundele rămase și cum sorb cu lăcomie ultimele picături de viață. Ma înfiorează acest început al unui sfârșit inevitabil, acest sfârșit ciclic care mă secătuiește de putere în fiecare an. Vreau vara mea înapoi, vreau zilele ce freamătă a bucurie, vreau căldura surâsului lui Ra, dar mai presus de toate, vreau înapoi căldura surâsului tău.

Letters to God

O lectie de viata cuprinsa intr-un film superb. Vorbele sunt de prisos.
Urmariti trailer-ul si o sa fiti de acord cu mine. Sper ca o sa urmariti si filmul.

...

    Mi-am dat seama azi, mai mult ca niciodata, ca lucrurile marunte te pot face sa iubesti viata indiferent cat de suparat esti intr-o zi. Am realizat azi ca o chitara poate sa alunge tristetea din mine chiar daca nu suna frumos ci e doar un zdranganit facut de un incepator.
    Imi place apusul, pentru ca azi mi-a readus un strop de fericire in suflet. E asa frumos sa stai in pat si sa privesti apusul prin geam, mai ales cand este un apus mirific ca cel de astazi. Timpul parca se opreste in jurul tau si privesti cum se imbina armonios tonuri de galben si rosu...
    Intotdeauna mi-a displacut faptul ca locuiesc in cel mai periferic bloc al orasului, iar de pe geam nu pot privi decat niste campuri pe care nu le mai cultiva nimeni, dar astazi chiar am apreciat. Am apreciat, deoarece natura e mult mai frumoasa decat blocurile terne care impanzesc orasele Romaniei.
 

Daca nu m-ati crezut pe cuvant

Later edit : http://www.rtvonline.ro/holocaustul-intre-memorie-si-uitare.html