joi, 26 mai 2011

Cenușă învelită în porțelan

       Uneori îmi simt sufletul fărâmițat și ars. Totul pare atât de greu comparativ cu nămolul roșu, amestec al durerii mele interioare, al sângelui amestecat cu praf, pentru că zi de zi mă lovesc de ipocrizie și tocmai când cred că am scăpat, că am reușit să găsesc ceva în care să cred, atunci realizez că totul a fost doar o iluzie. Binele pare atât de efemer acum și stafia lui se zărește atât de rar încât, uneori, am impresia ca nici nu mai există. Privesc în gol și simt cum ma usuc puțin câte puțin, pierzând pe drum câte o fărâmă din sufletul meu la fiecare pas. Dar chiar dacă totul e mort în interior, ambalajul frumos de ceramică păcălește pe toată lumea. Mi-a luat mult să prelucrez inima asta de caolin dar acum văd ca fiecare secundă a meritat: nimeni nu poată vedea prin el, culorile frumoase de la suprafață și strălucirea lor fură ochii privitorului care nu mai face diferența dintre aparență și esență.

duminică, 3 aprilie 2011

Captiv in inutil

Cu totii am ajuns captivi in lucruri inutile, in monotonie si am uitat sa vedem frumusetea lucrurilor mici, avem aspiratii mult prea inalte si pierdem lucrurile bune care se afla sub nasul nostru.


marți, 29 martie 2011

Mi-am pierdut increderea

    Mi-am pierdut increderea in oameni. Zi de zi alerg prin viata, iar ceea ce vad in jurul meu ma dezgusta. Zeci de persoane plurifatetate, la fel ca diamantele, au atat de multe fete incat iti vine greu sa le numeri, dar spre deosebire de diamante, numarul lor face ca valoarea unei astfel de persoane sa scada. In fiecare moment al vietii mele vad aceeasi oameni zambitori si amabili cand vorbesc cu tine, iar dupa ce te-ai intors cu spatele, isi schimba mimica intr-o fata acra si incep sa explice cat de putin te suporta, dar macar daca ar fi fideli, dar nu conteaza, barfesc pe toata lumea cu toata lumea, iar cu cat stiu mai multe detalii despre viata ta cu atat se simp mai fericiti si mai impliniti. Lumea asta e plina de ignoranti, care nu stiu sa aprecieze o persoana care are un scop precis si care reuseste sa atinga niste teluri. Daca cineva se ridica deasupra liniei mediocritatii, nu pot sa accepte asa ceva si concluzioneaza ca trebuie sa ai un defect si o sa caute asiduu pana o sa gaseasca ceva denigrator, iar daca nu gasesc, chiar nu e nicio problema, oricand se poate inventa ceva care poate fi cu greu demonstrat, dar pe care ceilalti il preiau fara sa gandeasca, asa ca respectiva persoana se trezeste peste noapte cu o eticheta pe care nu o merita, singura vina fiind aceea ca a vrut sa-si depaseasca conditia sociala, culturala, etc sau pur si simplu pentru ca are un tel in viata pe care multi dintre noi l-am pierdut.
     Concluzionand, mi-am pierdut increderea in rasa umana, asa ca fac apel la cei care sunt cat de cat de acord cu ce am scris, in cazul in care imi gasesc cumva increderea ratacita pe undeva, sa ma anunte deoarece imi e greu fara ea.

duminică, 13 martie 2011

Sanatate sa fie...

    Se pare ca nu reusesc sa alerg destul de repede, dovada fiind faptul ca, pana la urma, virusul varicelei m-a prins din urma, dar scap eu si de asta