That awkward moment...

Ati avut vreodata o zi din aceea ciudata in care stai in casa si te uiti pe net doar ca sa mai treaca putin timpul, iar din cand in cand iti verifici telefonul, doar ca sa realizezi ca nu te suna nimeni, nu te intreaba nimeni ce faci? Probabil ca nu si tinand ca blogul asta nu are vizitatori, nici n-o sa primesc un raspuns de la cineva. Oricum am trecut prin asta si am invatat sa nu pun la suflet momente de genul asta, dar se aduna uneori o multime de lucruri si sunt ca o picatura ce umple paharul. Picatura mea a fost atunci cand am realizat ca, din toti ce pe care ii credeam prieteni, putini mai intrebat ce fac, cum o duc, ca nu m-au vazut de o saptamana, iar persoane la care nu ma asteptam sa intrebe s-au obosit sa-mi dea un amarat de SMS sa vada daca mai traiesc. Va multumesc, voua celor care mi-ati deschis ochii cat si voua celor care v-ati rupt o milionime din viata voastra ca sa vedeti daca sunt bine.

118 ani de la naşterea Ecaterinei Teodoroiu

Astăzi se împlinesc 118 ani de la naşterea celei supra numită Eroina de la Jiu, iar elevii colegiului care-i poartă numele(printre care ma număr și eu) au făcut o vizită la casa memorială a acesteia pentru a-i aduce un omagiu acesteia.

(Re) întoarcerea la lectură

     Odată cu începerea celui de-al doilea semestru al anului școlar 2011-2012, va începe și campania (Re)întoarcerea la lectură, organizată de Colegiul Național „Ecaterina Teodoroiu” în colaborare cu Biblioteca Județeană „Christian Tell” și care se adresează elevilor colegiul mai înainte menționat.
     Eu sper ca această campanie să fie primită „cu brațele deschise” de către elevi. Noi nu ne propunem să schimbăm întreaga lume într-un semestru, vrem doar să-i facem pe elevi să înțeleagă efectele benefice pe care le are lectura asupra fiecăruia dintre noi.
     Mai multe detalii în curând!

Time passes by...

Cum? Cum poți să te schimbi așa mult? Tu, Homo Sapiens Sapiens, de ce ești mai instabil decât enolii, de ce nu poți să-ți păstrezi acea fericire naivă, de ce trebuie să analizezi tot ce vezi și...nu știu cum faci, dar descoperi tot timpul viermișorul ascuns în cel mai frumos măr. De ce trebuie să ai simțurile așa de ascuțite, de ce simți amarul fierii ascunse în cristalul de zahăr, de ce, măcar o dată, nu poți să fii ca restul, să savurezi plăcerea de trăi? Nu, nu, tu trebuie să fii diferit, tu vrei să ajungi în vârful lumii, dar știi ce...nu-mi mai pasă, eu mă iubesc și așa.

Cea mai importantă zi din viața unui cercetaș

            Astăzi am devenit cercetaș cu drepturi depline și sunt așa de mândră de mine că mi-am depus promisiunea după numai 3 luni de când m-am înscris în organizație. Poate suna prostesc, dar eu chiar am avut emoții când a trebuit să rostesc promisiunea și am fost și emoționată în același timp. Poate că o să ziceți că mă las ușor impresionată de lucruri mici, dar prefer să mă bucur de astfel de mărunțișuri decât să aștept ca fericirea să vină într-un val mare și să mă izbească din neant. Știu că unii oameni consideră cercetașii drept o organizație pentru „copilași” dar mie îmi place; îmi place pentru că am descoperit aici oameni drăguți care m-au acceptat așa cum sunt, e un loc unde nu trebuie să fiu atentă la fiecare gest pe care-l îl fac și unde nu trebuie să par altceva decât ceea ce sunt. De asta vreau să le mulțumesc și să le spun încă o dată că o să-i susțin atât cât voi putea când vor avea nevoie de ajutor.
             Nu prea mai am idei, despre ce aș putea să scriu acum, doar că aștept cu nerăbdare ziua de joi când voi pleca spre Săliște, locul unde se va desfășura prima Jamboree Națională din ultimii 75 de ani.

Bistrita

       Cu ce ocazie am ajuns eu in Bistrita? Am avut din greseala un punctaj bunicel la etapa judeteana a Olimpiadei Stiintele Pamantului si am fost selectata sa reprezint judetul la faza nationala a aceleiasi olimpiade, dar sa nu va mai plictisesc cu detalii tehnice care nu-si au rostul si sa va povestesc despre Bistrita. Bistrita este un oras dragut, cu un centru vechi adorabil, pavat cu piatra cubica, dar tot aspectul este stricat de zecile de magazine de tip Second Hand care se gasesc peste tot. Nu as vrea sa exagerez, dar cred ca aceste magazine au aparut in Bistrita ca ciupercile dupa ploaie, deoarece era imposibil sa mergi mai mult de o suta de metri si sa nu-ti sara in ochi un baner pe care sa fie afisate reducerile zilnice de preturi. Nu ma intelegeti gresit, nu am nimic cu magazinele SH, nu sunt impotriva lor, dar, totusi, ce e prea mult strica!
        Tot in Bistrita am avut parte de cea mai execrabila servire, la o pizzerie din centrul orasului, unde a trebuit sa stam o ora si ceva pana ne-am primit mancarea, iar apoi inca 20 de minute pana a venit ketchupul, timp in care s-a racit pizza. Iar ca totul sa fie si mai frumos, s-a mai pus si ploaia, dar asta nu este un motiv de critica.
        Ca o concluzie, Bistrita e un oras frumos, pacat ca unele servicii nu se ridica la nivelul asteptarilor si-ti cam taie cheful de explorare.