Pentru ca nimic in lumea asta nu se intampla fara a avea si un final, se pare ca frigul indurat de mine ieri, s-a instalat provocandu-mi febra, dureri de cap si inflamarea amigdalelor.
V-am spus eu ca iubesc Romania. Pentru ca daca ieri ar fi fost cald in acele clase, azi nu as fi fost racita, nu m-ar fi durut capul si as fi putut sa invat si eu la franceza, la engleza si la biologie.
Acum stau si scriu pe blog, ca oricum din casa nu pot sa ies,pentru ca este ceata, care mi-ar face mai mult rau decat bine. Nu pot nici macar sa citesc pentru ca mi se amesteca randurile pe carte...Ce aiurea e sa fi racit!
duminică, 10 ianuarie 2010
sâmbătă, 9 ianuarie 2010
Romania, te iubesc...
Astazi mi-am reamintit cat de mult iubesc eu Romania.
De ce?
Pentru simplul motiv ca nimeni nu se ocupa de nimic in tara asta. Am fost chemati pentru a participa la olimpiada judeteana (mai nou concursul “George Calinescu”), la ora 9, la celebrul Colegiu National “Tudor Vladimirescu” din Targu-Jiu.
Prima problema: nu erau toti elevii trecuti pe listele de repartizare in sali, cu toate ca pe listele trimise de la fiecare scoala se regaseau, dar probabil le-a fost mult prea dificil sa treaca atatia copii pe liste. Toti profesorii erau revoltati, pentru ca nu doreau ca acei elevi sa fi venit degeaba.
A doua problema: frigul. Se pare ca acest celebru colegiu nu are un sistem de incalzire foarte bun, deoarece in unele clase este incredibil de frig. Am venit de 4 ore si inca resimt frigul acela patrunzator, cu toate ca in camera mea este foarte cald.
Iar a treia problema si cea mai importanta, este timpul de asteptare. Am ajuns la 9 fara un sfert, pentru ca nu mi-am dorit sa intazii cumva. Pe usi insa era pus un afis: „toti elevii participanti la olimpiada de romana sa fie prezenti in sali la ora 10.”. Perfect nu? Iar ca totul sa fie si mai frumos, subiectele au fost aduse abea la ora 11 fara un sfert, fiind nevoita sa suport acel frig pentru 5 ore.
Asa ca, sper ca sunteti de acord cu mine, Romania este tara tuturor posibilitatilor…negative.
De ce?
Pentru simplul motiv ca nimeni nu se ocupa de nimic in tara asta. Am fost chemati pentru a participa la olimpiada judeteana (mai nou concursul “George Calinescu”), la ora 9, la celebrul Colegiu National “Tudor Vladimirescu” din Targu-Jiu.
Prima problema: nu erau toti elevii trecuti pe listele de repartizare in sali, cu toate ca pe listele trimise de la fiecare scoala se regaseau, dar probabil le-a fost mult prea dificil sa treaca atatia copii pe liste. Toti profesorii erau revoltati, pentru ca nu doreau ca acei elevi sa fi venit degeaba.
A doua problema: frigul. Se pare ca acest celebru colegiu nu are un sistem de incalzire foarte bun, deoarece in unele clase este incredibil de frig. Am venit de 4 ore si inca resimt frigul acela patrunzator, cu toate ca in camera mea este foarte cald.
Iar a treia problema si cea mai importanta, este timpul de asteptare. Am ajuns la 9 fara un sfert, pentru ca nu mi-am dorit sa intazii cumva. Pe usi insa era pus un afis: „toti elevii participanti la olimpiada de romana sa fie prezenti in sali la ora 10.”. Perfect nu? Iar ca totul sa fie si mai frumos, subiectele au fost aduse abea la ora 11 fara un sfert, fiind nevoita sa suport acel frig pentru 5 ore.
Asa ca, sper ca sunteti de acord cu mine, Romania este tara tuturor posibilitatilor…negative.
joi, 24 decembrie 2009
joi, 17 decembrie 2009
Ninge
In sfarsit a venit iarna, si-a intrat in drepturi cu un strat gros de zapada pufoasa si alba.
Totul e acum alb,iar unele raze ale soarelui timid, care au aparut astazi la pranz, au transformat totul in argint, un argint pe care oricine si-l poate permite si care incanta privirile si curata sufletele de toate grijile vietii cotidiene.
Scartaitul zapezii sub talpa bocancilor este mai placut decat un concert intr-o sala calda si impersonala. Fulgii de zapada ti se lipesc in par si ii ofera acea frumusete naturala.
Ador iarna!
De ce?
Nici eu nu stiu, pur si simplu pentru ca iarna ninge si doar acum pot sa ma bucur de oameni de zapada, de bulgari, de un singur fulg de nea care imi cade pe varful nasului si se topeste incet.
"Plâns de cobe pe la geamuri se opri,
Si pe lume plumb de iarnã s-a lãsat;
I-auzi corbii! ...
mi-am zis singur...si-am oftat;
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.
Ca si zarea, gândul meu se înnegri...
Si de lume tot mai singur, mai barbar, -
Trist, cu-o panã mãtur vatra, solitar...
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri. " (G. Bacovia - "Gri")
Sper ca va place poezia asta.
Totul e acum alb,iar unele raze ale soarelui timid, care au aparut astazi la pranz, au transformat totul in argint, un argint pe care oricine si-l poate permite si care incanta privirile si curata sufletele de toate grijile vietii cotidiene.
Scartaitul zapezii sub talpa bocancilor este mai placut decat un concert intr-o sala calda si impersonala. Fulgii de zapada ti se lipesc in par si ii ofera acea frumusete naturala.
Ador iarna!
De ce?
Nici eu nu stiu, pur si simplu pentru ca iarna ninge si doar acum pot sa ma bucur de oameni de zapada, de bulgari, de un singur fulg de nea care imi cade pe varful nasului si se topeste incet.
"Plâns de cobe pe la geamuri se opri,
Si pe lume plumb de iarnã s-a lãsat;
I-auzi corbii! ...
mi-am zis singur...si-am oftat;
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.
Ca si zarea, gândul meu se înnegri...
Si de lume tot mai singur, mai barbar, -
Trist, cu-o panã mãtur vatra, solitar...
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri. " (G. Bacovia - "Gri")
Sper ca va place poezia asta.
marți, 1 decembrie 2009
1 decembrie
Astazi este ziua nationala a patriei noastre, este 1 decembrie, o zi speciala pentru poporul nostru...iar aberez, nu va fie frica, aceasta postare nu va fi despre istorie, patriotism si Romania, ci va fi despre cum se va desfasura pentru mine aceasta zi.
Pana acum este doar o zi obisnuita, defapt nu e chiar asa de obisnuita pentru ca este marti si eu nu sunt la scoala, in mod normal, acum as fi fost in timpul orei de informatica, dar acum lenevesc in pat si scriu pe blog...imi place ziua asta!
Cum o sa decurga de acum incolo?
Sper ca bine, pentru ca, impreuna cu cativa dintre colegii mei, am planificat o iesire la patinoar. O sa fie interesant, mai ales ca pentru mine este prima oara cand voi merge la patinoarul din Targu-jiu.
Un alt simbol al zilei de 1 decebrie este si aprinderea "luminitelor de craciun" din frumoasul nostru municipiu. Deci, cam asta inseamna pt mine 1 decembrie: leneveala de dimineata, o zi libera, putina distractie cu prietenii si un film interesant deseara. Ar trebui oare sa ma simt cuprinsa de un fior patriotic, sa simt cum in fiinta mea se trezeste o dorinta de mai bine, sa aud strigatele de acum 91 de ani de la ALba-Iulia? Poate ca da, dar partea proasta este ca eu nu aud altceva inafara melodiei "Smells Like Teen Spirit" a celor de la Nirvana.
Cei care au vazut afisul facut la scoala, poate se vor intreba daca nu sunt eu cea care facea morala in legatura cu simtamintele oamenilor din aceasta zi? Raspunsul este simplu: sunt tot eu, doar ca acum gandeste o alta parte a creierului meu, acea parte care functioneaza numai in zilele libere.
Ador ziua da azi, pentru simplul motiv ca nu ma duc la scoala.
P.S.:La multi ani,celor care si-au sarbatorit ziua numelui ieri!
Pana acum este doar o zi obisnuita, defapt nu e chiar asa de obisnuita pentru ca este marti si eu nu sunt la scoala, in mod normal, acum as fi fost in timpul orei de informatica, dar acum lenevesc in pat si scriu pe blog...imi place ziua asta!
Cum o sa decurga de acum incolo?
Sper ca bine, pentru ca, impreuna cu cativa dintre colegii mei, am planificat o iesire la patinoar. O sa fie interesant, mai ales ca pentru mine este prima oara cand voi merge la patinoarul din Targu-jiu.
Un alt simbol al zilei de 1 decebrie este si aprinderea "luminitelor de craciun" din frumoasul nostru municipiu. Deci, cam asta inseamna pt mine 1 decembrie: leneveala de dimineata, o zi libera, putina distractie cu prietenii si un film interesant deseara. Ar trebui oare sa ma simt cuprinsa de un fior patriotic, sa simt cum in fiinta mea se trezeste o dorinta de mai bine, sa aud strigatele de acum 91 de ani de la ALba-Iulia? Poate ca da, dar partea proasta este ca eu nu aud altceva inafara melodiei "Smells Like Teen Spirit" a celor de la Nirvana.
Cei care au vazut afisul facut la scoala, poate se vor intreba daca nu sunt eu cea care facea morala in legatura cu simtamintele oamenilor din aceasta zi? Raspunsul este simplu: sunt tot eu, doar ca acum gandeste o alta parte a creierului meu, acea parte care functioneaza numai in zilele libere.
Ador ziua da azi, pentru simplul motiv ca nu ma duc la scoala.
P.S.:La multi ani,celor care si-au sarbatorit ziua numelui ieri!
duminică, 29 noiembrie 2009
Inca doua zile
Inca doua zile libere.
Doua zile, in care, teoretic, ar trebui sa dorm, sa fac ce vreau, sa stau pe net toata ziua si sa ascult muzica, dar totul este doar pur fictional. Vor fi doua zile in care o sa invat la chimie si la romana(pentru teze), doua zile in care va trebuie sa-mi solicit creierul la maxim ca sa rezolv toate problemele la informatica, pe care nu m-am deranjat pana acum sa le scriu, ca de, asa sunt eu, incerc sa fac totul in ultimele zile.
Asa am facut si pana acum si pentru ca pana la urma am reusit de fiecare data, nu pot sa ma dezvat de acest obicei prost, pur si simplu NU POT. De cate ori nu mi-am zis: de azi ma apuc sa invat, dar de fiecare data intervenea ceva, ba o carte pe care nu m-am indurat sa o las din mana pana nu am terminat-o, ba un film interesant la TV sau mai stiu eu ce altceva.
Acum ascult Scrisoare catre liceeni a lui Tudor Chirila si realizez, pentru a nu stiu cata oara, ca are dreptate, ca ar trebui ca oameni sa citeasca, sa-si piarda timpul intre filele unei carti si sa mai "viziteze" din cand, in cand si biblioteca. Dar, cartile nu mai sunt la moda si....si nu mai conteaza, iar ma abat de la subiect si aberez, pentru ca, oricum, chiar daca scriu eu cat de bine e sa citesti si cat de mult te ajuta in viata, nu o sa intereseze pe nimeni. Cei care nu citesc s-au saturat sa tot auda peste tot cititi, invatati, etc., dar exemplele celor care au ajuns "sus" fara sa invete sunt numeroase si apar in ziare colorate, sunt vedete, oameni politici, fotbalisti, asa ca prima intrebare ar fi: "Eu de ce nu as reusi cum au reusit si ceilalti?".
Iar aberez, probabil din cauza sentimentului pe care-l trezeste in mine acest mesaj, dar ma intreb, "Ce as putea face eu? Cum as putea eu, sa le trezesc in interiorul sufletului placerea de a citi?". Probabil ca eu gandesc pueril si am tot dreptul sa fac chestia asta. De ce? Pentru ca sunt doar un copil, care gandeste ca un copil si se comporta ca unul.
Ascultati...
Doua zile, in care, teoretic, ar trebui sa dorm, sa fac ce vreau, sa stau pe net toata ziua si sa ascult muzica, dar totul este doar pur fictional. Vor fi doua zile in care o sa invat la chimie si la romana(pentru teze), doua zile in care va trebuie sa-mi solicit creierul la maxim ca sa rezolv toate problemele la informatica, pe care nu m-am deranjat pana acum sa le scriu, ca de, asa sunt eu, incerc sa fac totul in ultimele zile.
Asa am facut si pana acum si pentru ca pana la urma am reusit de fiecare data, nu pot sa ma dezvat de acest obicei prost, pur si simplu NU POT. De cate ori nu mi-am zis: de azi ma apuc sa invat, dar de fiecare data intervenea ceva, ba o carte pe care nu m-am indurat sa o las din mana pana nu am terminat-o, ba un film interesant la TV sau mai stiu eu ce altceva.
Acum ascult Scrisoare catre liceeni a lui Tudor Chirila si realizez, pentru a nu stiu cata oara, ca are dreptate, ca ar trebui ca oameni sa citeasca, sa-si piarda timpul intre filele unei carti si sa mai "viziteze" din cand, in cand si biblioteca. Dar, cartile nu mai sunt la moda si....si nu mai conteaza, iar ma abat de la subiect si aberez, pentru ca, oricum, chiar daca scriu eu cat de bine e sa citesti si cat de mult te ajuta in viata, nu o sa intereseze pe nimeni. Cei care nu citesc s-au saturat sa tot auda peste tot cititi, invatati, etc., dar exemplele celor care au ajuns "sus" fara sa invete sunt numeroase si apar in ziare colorate, sunt vedete, oameni politici, fotbalisti, asa ca prima intrebare ar fi: "Eu de ce nu as reusi cum au reusit si ceilalti?".
Iar aberez, probabil din cauza sentimentului pe care-l trezeste in mine acest mesaj, dar ma intreb, "Ce as putea face eu? Cum as putea eu, sa le trezesc in interiorul sufletului placerea de a citi?". Probabil ca eu gandesc pueril si am tot dreptul sa fac chestia asta. De ce? Pentru ca sunt doar un copil, care gandeste ca un copil si se comporta ca unul.
Ascultati...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)