N-am mai scris de mult

N-am mai scris de mult si, probabil, voua -cititorilor imaginari- va pare rau ca nu ati mai avut cu ce sa va delectati timp de aproape o luna.
Ce mult a trecut!
O luna.
Atunci ma gandeam cum sa fac sa-mi mai maresc putin mediile pe ultima 100 de metri sau cum sa scap neascultata la unele materii ca nu cumva sa fac vreo gafa care sa strice media mea cu greu ridicata, timp de un semestru intreg. Dar, s-a terminat si primul semestru din clasa a 9-a si nu mai sunt chiar asa de boboaca acum pentru ca au inceput sa-mi creasca penele. Mai sunt 4 luni si o sa ajung o gasculita rosie ca o capsununa,si nu o sa ma mai uit pe site-ul Ministerului Educatiei pentru vedea posibilii colegi de clasa, ci pentru a vedea cine va fi nou la noi in liceu.
Ce de aberatii pot sa scriu si eu pe aici, dar ce sa fac? Ma plictisesc si decat sa ma uit la tembelizor mai bine scriu si eu pe aici sa ma dau "mare" ca am blog(pe care nu-l citeste nimeni, dar asta e mai putin important).
Am vazut ca acum e la moda sa ai blog?
De ce?
Nu pot sa-mi imaginez. Nu stiu de ce ti-ai face blog cand nu ai ce scrie pe el(unde era lupul moralist?). Adevarul e, ca nici la mine nu e mare chestie, dar a fost facut intr-un scop nobil. Acela de a povesti micile intamplari in viata mea, la liceu, dar...degeaba. Un ideal maret nepus in practica datorita unor factori de natura psihica care se manifesta prin imposibilitate fizica sau, ca sa nu o lungim prea mult, datorita sentimentului de lene care ma cuprinde de fiecare data.
Mai sunt 40 de ore pana imi voi cunoaste noul/noii coleg/i de clasa.
A da, asta era un subiect de care nu am scris. Se pare ca ne-a parasit Marian, a plecat la un alt liceu pentru ca a realizat ca vrea sa faca ceva in viata si i-ar fi mai usor de acolo. Nu sunt de aceeasi parere cu el, dar stiti cum e, fiecare face cum crede ca e mai bine pentru el.

Repercursiuni

Pentru ca nimic in lumea asta nu se intampla fara a avea si un final, se pare ca frigul indurat de mine ieri, s-a instalat provocandu-mi febra, dureri de cap si inflamarea amigdalelor.
V-am spus eu ca iubesc Romania. Pentru ca daca ieri ar fi fost cald in acele clase, azi nu as fi fost racita, nu m-ar fi durut capul si as fi putut sa invat si eu la franceza, la engleza si la biologie.
Acum stau si scriu pe blog, ca oricum din casa nu pot sa ies,pentru ca este ceata, care mi-ar face mai mult rau decat bine. Nu pot nici macar sa citesc pentru ca mi se amesteca randurile pe carte...Ce aiurea e sa fi racit!

Romania, te iubesc...

Astazi mi-am reamintit cat de mult iubesc eu Romania.
De ce?
Pentru simplul motiv ca nimeni nu se ocupa de nimic in tara asta. Am fost chemati pentru a participa la olimpiada judeteana (mai nou concursul “George Calinescu”), la ora 9, la celebrul Colegiu National “Tudor Vladimirescu” din Targu-Jiu.
Prima problema: nu erau toti elevii trecuti pe listele de repartizare in sali, cu toate ca pe listele trimise de la fiecare scoala se regaseau, dar probabil le-a fost mult prea dificil sa treaca atatia copii pe liste. Toti profesorii erau revoltati, pentru ca nu doreau ca acei elevi sa fi venit degeaba.
A doua problema: frigul. Se pare ca acest celebru colegiu nu are un sistem de incalzire foarte bun, deoarece in unele clase este incredibil de frig. Am venit de 4 ore si inca resimt frigul acela patrunzator, cu toate ca in camera mea este foarte cald.
Iar a treia problema si cea mai importanta, este timpul de asteptare. Am ajuns la 9 fara un sfert, pentru ca nu mi-am dorit sa intazii cumva. Pe usi insa era pus un afis: „toti elevii participanti la olimpiada de romana sa fie prezenti in sali la ora 10.”. Perfect nu? Iar ca totul sa fie si mai frumos, subiectele au fost aduse abea la ora 11 fara un sfert, fiind nevoita sa suport acel frig pentru 5 ore.
Asa ca, sper ca sunteti de acord cu mine, Romania este tara tuturor posibilitatilor…negative.

Craciun Fericit!!!

Sa aveti cu totii un Craciun fericit si mosul sa va aduca tot ce va doriti!

Ninge

In sfarsit a venit iarna, si-a intrat in drepturi cu un strat gros de zapada pufoasa si alba.
Totul e acum alb,iar unele raze ale soarelui timid, care au aparut astazi la pranz, au transformat totul in argint, un argint pe care oricine si-l poate permite si care incanta privirile si curata sufletele de toate grijile vietii cotidiene.
Scartaitul zapezii sub talpa bocancilor este mai placut decat un concert intr-o sala calda si impersonala. Fulgii de zapada ti se lipesc in par si ii ofera acea frumusete naturala.
Ador iarna!
De ce?
Nici eu nu stiu, pur si simplu pentru ca iarna ninge si doar acum pot sa ma bucur de oameni de zapada, de bulgari, de un singur fulg de nea care imi cade pe varful nasului si se topeste incet.

"Plâns de cobe pe la geamuri se opri,
Si pe lume plumb de iarnã s-a lãsat;
I-auzi corbii! ...
mi-am zis singur...si-am oftat;
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.

Ca si zarea, gândul meu se înnegri...
Si de lume tot mai singur, mai barbar, -
Trist, cu-o panã mãtur vatra, solitar...
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri. " (G. Bacovia - "Gri")

Sper ca va place poezia asta.

1 decembrie

Astazi este ziua nationala a patriei noastre, este 1 decembrie, o zi speciala pentru poporul nostru...iar aberez, nu va fie frica, aceasta postare nu va fi despre istorie, patriotism si Romania, ci va fi despre cum se va desfasura pentru mine aceasta zi.
Pana acum este doar o zi obisnuita, defapt nu e chiar asa de obisnuita pentru ca este marti si eu nu sunt la scoala, in mod normal, acum as fi fost in timpul orei de informatica, dar acum lenevesc in pat si scriu pe blog...imi place ziua asta!
Cum o sa decurga de acum incolo?
Sper ca bine, pentru ca, impreuna cu cativa dintre colegii mei, am planificat o iesire la patinoar. O sa fie interesant, mai ales ca pentru mine este prima oara cand voi merge la patinoarul din Targu-jiu.
Un alt simbol al zilei de 1 decebrie este si aprinderea "luminitelor de craciun" din frumoasul nostru municipiu. Deci, cam asta inseamna pt mine 1 decembrie: leneveala de dimineata, o zi libera, putina distractie cu prietenii si un film interesant deseara. Ar trebui oare sa ma simt cuprinsa de un fior patriotic, sa simt cum in fiinta mea se trezeste o dorinta de mai bine, sa aud strigatele de acum 91 de ani de la ALba-Iulia? Poate ca da, dar partea proasta este ca eu nu aud altceva inafara melodiei "Smells Like Teen Spirit" a celor de la Nirvana.
Cei care au vazut afisul facut la scoala, poate se vor intreba daca nu sunt eu cea care facea morala in legatura cu simtamintele oamenilor din aceasta zi? Raspunsul este simplu: sunt tot eu, doar ca acum gandeste o alta parte a creierului meu, acea parte care functioneaza numai in zilele libere.
Ador ziua da azi, pentru simplul motiv ca nu ma duc la scoala.


P.S.:La multi ani,celor care si-au sarbatorit ziua numelui ieri!